În iunie 1990, regimul Iliescu-Roman a vrut să suprime prin teroare Opoziţia reală, cea abia ieşita din ilegalitate, să distrugă forţele care, în frunte cu PNŢCD, rezistaseră ocupaţiei sovieto-comuniste şi acţionau pentru desăvârşirea scopului Revoluţiei din Decembrie 1989 - eliminarea rămăşiţelor totalitarismului marxist.

Au fost peste 2.000 de victime, 100 de morţi, 746 de răniţi şi 1.041 reţinuţi şi arestaţi abuziv. Au fost distruse locuinţe, universităţi, sedii de partide, asociaţii, ziare, automobile. Asaltul gărzii minereşti şi al poliţiei politice, arestările şi asasinatele în stradă, într-un cuvânt crimele de stat din iunie 1990 au făcut şi mai clar scopul violenţelor din decembrie 1989: instalarea, în locul comunismului deşănţat şi compromis, a criptocomunismului. Citiţi integral »

În contextul crizei generale a comunismului şi a destrămării accelerate a structurilor sale internaţionale create după al doilea război mondial, evenimentele din decembrie 1989 au marcat începutul unei noi etape istorice în devenirea poporului român, a României.

Prima acţiune politică de reactivare a PNŢ a fost lansarea manifestului „Apel către ţară” (22 decembrie 1989), semnat, printre alţii, de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi Niculae Ionescu Galbeni. Ulterior, s-a adoptat o declaraţie programatică în care se preciza că instaurarea democraţiei, a unei economii libere şi a libertăţii religioase reprezentau principalele obiective ale partidului.

La 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului Bucureşti a înregistrat prima cerere de înscriere a unui partid, aceea a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, noua titulatură a PNŢ, pusă în acord cu apartenenţa la Internaţionala Creştin Democrată. Corneliu Coposu a devenit preşedinte al PNŢCD. Citiţi integral »