Nu am crezut niciodată că într-un partid clădit pe ideea emancipării naţiunii şi ţărănimii române se va ajunge să se intoxice constant pentru a împărţi oamenii în tabere şi a stăpâni prin abuz oameni mândri şi liberi.

Nu am crezut niciodată că cineva din acest partid, clădit pe ideea implementării moralei creştine în politica românească, s-ar putea gândi vreodată că făţărnicia şi prostituţia politică ar putea deveni căi de mântuire politică.

Am renunţat la Dumnezeu încă de la ultimul Congres. "Prin forţe proprii" înseamnă fără Dumnezeu. Şi ne-am (pre)fabricat acum viţei din aur în care ne punem toată credinţa, speranţa şi iubirea noastră. În mijlocul deşertului vieţii politice româneşti extraparlamentare L-am lăsat pe Dumnezeu să meargă singur în drumul Lui, iar noi ne-am oprit în groapa noastră, cu viţelul, îndepărtându-ne de idealul şi sfârşitul dorit al călătoriei noastre: Tărâmul Făgăduinţei.

Nu facem politică pentru a ajunge în Rai, dar nici nu putem trăi fără a ne dori să ajungem acolo. Nu facem politică pentru a aduce raiul pe pământ, dar nici nu-i putem lăsa pe alţii să aducă iadul.

DA, SUNTEM ÎN RĂZBOI! Un război crâncen între cei care vor să făurească o lume mai bună pentru toţi şi cei care vor să-şi făurească un viitor mai bun; între cei care cred în Dumnezeu şi nădăjduiesc în El şi cei care cred şi speră în sine.

Nu îmi va lua nimeni, nicicând, credinţa, speranţa şi iubirea. Niciodată nu mă va convinge nimeni, nici în politică şi nici în viaţa privată sau profesională să aleg binele propriu în defavoarea binelui comun. Binele propriu nu există decât într-o lume clădită pe binele comun. Nu poţi obliga pe nimeni să accepte varianta ta de bine ca pe un adevăr absolut a cărui punere în practică nu suportă amânare.

Ridicaţi-vă, dar, în picioare, staţi drepţi, nu vă plecaţi în faţa viţeilor de aur ai politicii româneşti şi să mergem pe drumul nostru, până nu se satură Dumnezeu de tot de noi.

Cu credinţă, speranţă şi iubire,
Paul-Sorin Tiţa,
om liber

Sursa: Blogul lui Paul-Sorin Tiţa