Moţiunea "Creştin democraţia salvează România!" - Iniţiată de Radu Sârbu
Congresul PNŢCD are loc într-o perioadă în care Ţara traversează momente grele, momente de cumpănă, care ne afectează nu numai în imediat, ci pot periclita bunăstarea românilor pe termen mediu şi lung. Criza financiară mondială a provocat în România o criză economică, în faţa căreia guvernanţii noştri şi-au demonstrat neputinţa, generată de propria incapacitate şi de iresponsabilitate! În loc să reducă cheltuielile, iau credite cu nemiluita şi ipotechează viitorul nostru şi al copiilor noştri! Guvernul Boc-Băsescu împrumută în fiecare lună câte 1 miliard de euro pentru plata salariilor! Numai pentru rambursarea acestor credite, va trebui să plătim 50 de milioane de euro pe zi, 365 de zile pe an, timp de cel puţin 10 ani de acum înainte!
Criza morală
Cum este posibil acest lucru?!? Cum este posibil ca organizaţiile internaţionale să finanţeze o administraţie falimentară?!? De ce băncile centrale de peste tot din lume, din ţări sărace ori bogate, au pornit tiparniţele de bani?
Răspunsul este unul singur: criza prin care lumea trece astăzi nu este numai o criză financiară, nu este numai o criză economică, ci este o criză de sistem, care are o cauză evidentă: criza morală. Asistăm la o criză profundă,care este în primul rând de natură morală şi spirituală şi abia apoi socială, economică, financiară şi politică. Cauza comună a tuturor crizelor prin care trecem este criza morală! Este o decădere morală fără precedent, crizele se provoacă una pe alta, prăbuşind totul precum piesele unui dominou. Statul modern este incapabil să ofere soluţii crizei de valori în care se adânceşte societatea, iar societatea de astăzi respingecu bună ştiinţă valorile spirituale.
Majorităţile asistă pasive la un fenomen foarte periculos: în lumea de azi, se promovează până la absurd minorităţile de orice fel – confesionale, etnice, rasiale, sexuale - ceea ce de fapt, constituie un atac la adresa democraţiei. Se încearcă impunerea unei tiranii a minorităţilor asupra majorităţii, lucru care nu poate fi acceptat.
Nevoia de creştin democraţie
În concepţia creştin democrată despre viaţă, drepturile minorităţilor trebuie să fie aceleaşi cu drepturile majorităţii.Noi suntem pentru promovarea valorilor şi principiilor autentice ale democraţiei şi nu pentru promovarea unor pseudo-valori, bazate pe un pseudo-principiu, al aşa-numitei “corectitudini politice”; nu putem accepta ca în numele “corectitudinii politice” să ne fie afectate drepturile fundamentale.
Există o nevoie enormă de creştin democraţie şi - sub presiunea acestei nevoi - ea se va impune. Liberalismul şi-a demonstrat limitele, de socialism nu mai vorbim, creştin democraţia este soluţia care rămâne. Aceasta este soluţia pentru o economie eficientă, dar care să fie controlată de aşa natură încât crizele, ca cea de astazi, să nu mai fie posibile.
Viziunea creştin democrată este bazată pe câteva mari valori care sunt: libertate, democraţie, dreptate, solidaritate. Ea preconizează o economie socială de piaţă, care permite pieţei să funcţioneze liber şi să asigure eficacitatea economică, garantând însă solidaritatea şi dreptatea socială. De asemenea, creştin democraţia preconizează o gestiune şi o administrare performante, bazate pe principiul subsidiarităţii. Creştin democraţia permite evitarea derapărilor la care am asistat în această tristă şi imorală perioadă a tranziţiei.
Dacă lumea are nevoie de creştin democraţia, apoi România, cu atât mai mult! Pentru că toate relele Europei Occidentale au fost absorbite cu o rapiditate de necrezut şi exacerbate în mod canceros.
Nevoia de PNŢCD
Astazi, după 20 de ani, putem întelege mai uşor cum a căzut zidul Berlinului şi cum s-a elaborat şi implementat „tranziţia” de la socialism la capitalism. A fost un acord între Est şi Vest prin care, în schimbul trecerii la modelul politico-economic al lumii occidentale, nomenklatura şi structurile de sorginte KGB-istă au preluat şi au păstrat controlul procesului de tranziţie în fostele ţări comuniste şi au transformat puterea poliţienească într-una financiară. Tranzacţia cu „tranziţia” a avut avantaje evidente şi pentru Occident: încetarea războiului rece, dispariţia pericolului degenerării într-unul unul cald, accesul la mâna de lucru ieftină şi calificată şi câştigarea unor pieţe de desfacere imense.
Într-o lume în care fiecare stat îşi urmăreşte cu precădere, dacă nu exclusiv, propriile interese, România are nevoie de o politică subordonată intereselor sale naţionale şi de oameni politici care trăiesc şi acţionează în spiritul moralei creştine. România are nevoie de creştin democraţie! Trebuie să impunem doctrina creştin democrată, pentru că ea răspunde cel mai bine problemelor cu care se confruntă Ţara!
În România post-comunistă, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat a fost singurul care a avut, încă de la început, opţiuni politice corecte, cărora le-a rămas consecvent: smulgerea României din zona de influenţă rusească, integrarea Ţării în NATO, aderarea la Uniunea Europeană, restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti – pământuri, păduri, case, active economice – reformarea economiei, a justiţiei, instituirea statului de drept şi lustraţia.
Unele dintre aceste obiective strategice s-au îndeplinit, majoritatea dintre ele datorită eforturilor PNŢCD în perioada 1996-2000, când am participat la guvernare. Noi am întrerupt „firul roşu” dintre Bucureşti şi Moscova, noi am întors Ţara cu faţa la Occident, noi am reformat economia naţională, noi am început restituirea proprietăţilor, în timpul guvernării noastre au început negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi noi am obţinut angajamentul ferm al NATO cu privire la apropiata acceptare a României.
Lustraţia – pasul esenţial spre reconcilierea naţională
Blocaţi de partenerii de guvernare, în primul rând de Partidul Democrat, nu am reuşit să facem lustraţia, iar acest eşec major a diminuat efectele benefice ale celorlalte măsuri. Lustraţia era absolut necesară, ea fiind primul pas – obligatoriu! – pe drumul spre reconcilierea naţională. Profunzimea crizei morale în care este scufundată societatea românească se datorează tocmai supravieţuirii securiştilor şi nomenclaturiştilor în structurile puterii de stat. Mecanismele democratice funcţionează prost, pentru că România este controlată de oligarhie.
Oligarhia românească este formată din mai puţin de zece mii de oameni, adică sub o jumătate de procent din populaţie. Toţi aceştia sunt legaţi între ei prin linii de forţă, pe care se mişcă cu uşurinţă, ceea ce explică traiectoriile spectaculoase ale multor cariere şi averi. Majoritatea componenţilor săi au relaţii strânse cu serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, în principal ca ofiţeri acoperiţi.
Din cauza lor, multe pământuri au fost “restituite” pe alte amplasamente, din cauza lor, multe păduri au fost “restituite” gata tăiate, din cauza lor multe case au fost “restituite” nu proprietarilor, ci chiriaşilor, din cauza lor proprietăţile economice, naţionalizate după război, practic nu au fost restituite. Ei sunt responsabili pentru organizarea dezorganizării funcţionării instituţiilor de stat în România, ei sunt responsabili pentru manipularea opiniei publice, pentru promovarea incompetenţilor până la cel mai înalt nivel în stat, pentru instabilitatea legislativă, pentru blocarea justiţiei şi pentru corupţia generalizată!
Ei sunt cei care au vândut pe nimic 100% din infrastructura de comunicaţii a Ţării, aproape 100% din infrastructura energetică, 90% din sistemul bancar şi altele, transformându-l pe român în slugă la el acasă. Dacă i-am fi lustrat, nu ar mai fi vândut rezervele de petrol şi gaze; dacă i-am fi lustrat nu ar mai fi putut devaliza băncile; dacă i-am fi lustrat nu ar fi transformat agricultura în tranzancţii imobiliare; dacă i-am fi lustrat nu ne-ar fi costat atât de mult kilometrul de autostradă; dacă i-am fi lustrat am fi avut şcoli, spitale şi reţelele de infrastructură puse la punct! Dacă i-am fi lustrat, am fi trăit mai bine!
Limitarea şi reducerea influenţei oligarhilor asupra actului de guvernare a constituit dificultatea esenţială a procesului de aderare a ţării la structurile euro-atlantice. Deşi România a fost până la urmă acceptată, partida nu este nici pe departe câştigată, deoarece structurile oligarhice, de sorginte securisto-comunistă, se regenerează prin plasarea unor oameni noi în toate punctele cheie ale sistemului financiar-bancar, economic, politic şi în justiţie.
Societatea civilă românească a fost prea slabă şi nu a putut, iar Uniunea Europeană nu a vrut să ne ajute să facem lustraţia. Ţărilor candidate fost-comuniste li s-a cerut să-şi reformeze sistemul juridic şi să-şi creeze agenţii independente anticorupţie, dar lustraţia şi deschiderea dosarelor poliţiei secrete nu a fost niciodata o precondiţie pentru aderare.
La fel stau lucrurile în privinţa anulării consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov; toţi îl denunţă, inclusiv Vladimir Putin, toţi îl condamnă, dar – în egală măsură – toţi se prefac a nu observa că produce în continuare efecte: există două state române! În Serbia s-a putut crea un nou stat, Kosovo, dar povestea Basarabiei, care era cea mai legitimă dintre toate, nu s-a putut rezolva. Din nou, constatăm că oligarhiei noastre nu îi pasă, iar Occidentul preferă să nu-şi prejudicieze legăturile cu Rusia. În abordarea lui pragmatică, Occidentul poartă o evidentă responsabilitate; prea adesea România este tratată cu condescendenţă, ca o ţară semi-europeană.
Continua degradare a stării de fapt din societatea românească demonstrează că Uniunea Europeană trebuie să stabilească un parteneriat cu o pătura mult mai largă a populaţiei decât până acum.
Politica nu trebuie separată de morală
Astăzi, la 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, România este ca o corabie care a început să ia apă, condusă de un cârmaci beat, pe o mare dezlănţuită! Pentru a supravieţui, Ţara are nevoie de altfel de politicieni, are nevoie de oameni politici responsabili şi competenţi, dar – mai ales! – are nevoie de lideri morali!
Dacă decidenţii ar fi morali, grija lor ar fi binele comun; banul public ar fi administrat onest şi cumpătat, cetăţenii ar fi serviţi, nu folosiţi şi asupriţi, iar Ţara ar prospera.
Nu există ţări bogate şi ţări sărace; există doar ţări bine administrate şi ţări prost administrate. România de azi este prost administrată.
Programul nostru politic, pe care vi-l supunem spre dezbatere şi aprobare, pune accentul pe dimensiunea morală, componentă esenţială a proiectului PNŢCD pentru salvarea României. Viziunea şi misiunea Partidului nostrum se definesc astfel:
Viziunea PNŢCD:
Libertate, Dreptate şi Solidaritate, prin Responsabilitate, Credinţă şi Democraţie într-o Românie Modernă, Prosperă şi Fericită.
Misiunea PNŢCD:
PNŢCD – are misiunea de a fi Conştiinţa Politică Responsabilă a României, fiind singurul partid creştin-democrat, autentic de centru-dreapta, din România, capabil să creeze o Românie Modernă, Prosperă şi Fericită.
Obiectivul nostru general este binele comun. Pentru a-l atinge, sunt necesare acţiuni politice ferme şi morale! Urmărim reîntregirea Ţării şi afirmarea demnităţii ei, propunem proiectul unei noi constituţii a României, propunem măsuri concrete pentru reformarea justiţiei, un set de politici macroeconomice care ar scoate Ţara din criză şi considerăm că dezvoltarea economică, care ia în considerare dimensiunea socială şi cea ecologică, este o extensie a credinţei în fiinţa umană şi în libertatea ei.
Credem cu toată convingerea că omul nu trebuie să fie separat de Dumnezeu şi nici politica de morală! Trebuie să fim conştienţi că lupta dintre Bine şi Rău nu se sfârşeşte niciodată, dar nu este totuna de care parte a baricadei ne situăm! În îndelungata sa istorie, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat s-a situat întotdeauna de partea bună! Este datoria noastră să-i onorăm tradiţia! Este datoria noastră să salvăm România!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Bucureşti, 26 septembrie 2009
Radu Sârbu
Candidaţii pentru Biroul Naţional de Conducere al PNŢCD:
|
1.
|
Radu Sârbu
|
Preşedinte
|
|
2.
|
Doru Năsui
|
Primvicepreşedinte
|
|
3.
|
Gheorghe Ciuhandu
|
Preşedinte C.N.C.
|
|
4.
|
Vasile Andrieş
|
Secretar general
|
|
5.
|
Ioan Bălan
|
Vicepreşedinte
|
|
6.
|
Ion Caramitru
|
Vicepreşedinte
|
|
7.
|
Lucian Filip
|
Vicepreşedinte
|
|
8.
|
Mihai Grigoriu
|
Vicepreşedinte
|
|
9.
|
Alexandru Herlea
|
Vicepreşedinte
|
|
10.
|
Virgil Petrescu
|
Vicepreşedinte
|
|
11.
|
Liviu Petrina
|
Vicepreşedinte
|
