„Cărările speranţei”, de Ileana Silveanu, o carte despre rezistenţa anticomunistă din Banat

Lansare de carte la sediul PNŢCD TimişIeri, la sediul PNŢCD Timiş a avut loc lansarea volumului X al cărţii Cărările speranţei, semnate de Ileana Silveanu. Cartea urmăreşte, aşa cum menţionează autoarea, destine ale rezistenţei anticomuniste din Banat. Autoarea a studiat documente, a adunat mărturii, a căutat în arhive ale diverselor instituţii, pentru a reconstitui întâmplări, situaţii şi a scoate în evidenţă faptele, destinele celor care au luptat împotriva comunismului, în special din această parte a ţării.

La lansare au participat preşedintele filialei Timiş a PNŢCD, Gheorghe Ciuhandu, preşedintele PNŢCD Timişoara, Adrian Orza, alături de un public numeros.

Iată ce a spus autoarea, Ileana Silveanu, despre volumul lansat, cu referire la destinele femeilor care s-au implicat în această luptă, mai ales că volumul a fost lansat în data de 8 martie: „În cele zece volume ale cărţii mele, Cărările speranţei, am vorbit nu doar despre cei care au aprins flacăra rezistenţei anticomuniste, ci şi despre ajutorul pe care care l-au avut: femeile care le-au stat alături, şi acestea nu au fost puţine. Dacă în urmă cu vreo patru ani s-a pus problema ridicării unui monument în cinstea Elisabetei Rizea, femeia care a reuşit să îi sperie pe securişti prin dârzenia şi curajul ei, pe mine m-a revoltat faptul că femeile din Banat, care au avut o contribuţie majoră, au fost uitate cu desăvârşire. Paginile cărţii mele demonstrează contribuţia pe care au avut-o femeile din Banat în această luptă. Pe bază de documente, în volumul X al cărţii mele există harta Banatului, aşa cum a fost ea când Direcţia Securităţii era în Timişoara şi cuprindea judeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin. Aici îşi avea nucleul puternic, de aici porneau directivele şi tot aici se aduceau arestaţii. Sunt 138 de localităţi de unde s-au făcut arestări, iar acestea nu sunt toate, sunt mult mai multe.

Au fost multe femei care m-au impresionat prin atitudinea lor, prestanţa şi demnitatea lor. Fie că au fost avocate, doctoriţe, învăţătoare sau simple ţărănci, au fost femei care au stat alături de soţii lor şi nu i-au trădat nici chiar când au fost supuse unor chinuri de neimaginat. Au fost studente, eleve chiar care au luptat şi nu s-aulăsatînfrânte. Au fost femei demne, care au ştiut să îi înfrunte pe cei care le-au chinuit, care şi-au păstrat credinţa şi nu au trădat”.