Privind: Acţionarea în judecată a Guvernului, a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, a Primăriei Municipiului Bucureşti pentru  obligarea lor prin Justiţie să rezolve cu prioritate problema clădirilor periculoase în caz de cutremur.

Având în vedere că au trecut 33 de ani de la marele cutremur din 4 Martie 1977 şi că, în România, cutremurele grave au o frecvenţă de circa 40 de ani,

Ţinând seama că în Bucureşti şi în alte oraşe există un număr de câteva sute de clădiri locuite care prezintă o vulnerabilitate totală în cazul unui cutremur puternic, se pot prăbuşi, îngropându-i de vii pe locatari,

Îngrijorată de faptul că, timp de trei decenii, au fost consolidate numai 21 (douăzeci şi una!!) de clădiri în Bucureşti, din totalul de 367, iar programul meschin din ultimii ani a fost, practic, nerealizat şi amânat de la an la an,

Constatând că Programul de acţiuni – întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – pentru consolidarea blocurilor ce prezintă clasa I de risc seismic, aprobat de Guvern la 23 Februarie 2010, cuprinde consolidarea a numai două (!!!) clădiri în Bucureşti (şi una în Ploieşti),

Convinsă că Guvernanţii puteau să solicite fonduri consistente de la Uniunea Europeana pentru o cauză atât de umană şi presantă,

Având proaspăt în minte recentele cutremure din Haiti şi Chile, soldate cu sute de mii de morţi,

Profund preocupată de urmările tragice pe care le-ar avea un cutremur catastrofal în România,

Consternată de dispreţul total şi iresponsabilitatea Guvernanţilor faţă de viaţa şi bunurile cetăţenilor,

Conferinţa Extraordinară a Organizaţiei PNTCD din Municipiul Bucureşti însărcinează Comitetul de Conducere nou ales să întreprindă cele necesare pentru intentarea unei acţiuni în Justiţie împotriva Guvernului/Ministerului de resort şi a Primăriei Bucureşti, prin care Instanţele Judecătoreşti să le oblige pe acestea să rezolve cu prioritate – înaintea oricăror altor „programe” edilitare – problema tuturor clădirilor periculoase în caz de cutremur, într-un termen foarte scurt, în maximum doi ani.

În acest scop să fie obligate să organizeze, concomitent, mutarea obligatorie fără întârziere a locatarilor din acele imobile, utilizarea pentru cazarea lor a locuinţelor din fondurile public şi privat nelocuite în prezent, recurgând şi la măsuri adoptate în regim de necesitate pentru a preveni prin toate mijloacele legale pierderile de vieţi omeneşti.