În lipsa unor soluţii reale pentru ieşirea României din criză, guvernul face greşeală după greşeală, luând măsuri în dispreţul populaţiei, al legii şi al Constituţiei. Nici nu s-a pronunţat bine Curtea Constituţională asupra pachetului de legi pentru care guvernul şi-a asumat răspunderea, că au şi fost anunţate alte măsuri menite să compenseze lipsa de bani cu care se confruntă actualul cabinet. Însă şi modificarea Codului Fiscal, şi modificarea legii privind finanţele publice locale se fac la modul disperat, fără a ţine cont măcar de Constituţie.

Astfel, proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Codului Fiscal este neconstituţional întrucât modifică şi abrogă articole dintr-o lege organică. Astfel de practici în România au mai fost cunoscute doar înainte de 1989, când republica socialistă era condusă prin decrete prezidenţiale sau ale executivului. De asemenea, decizia guvernului de a include măsura de majorare a TVA la 24% în ordonanţa de urgenţă privind modificarea Codului Fiscal este ilegală, întrucât chiar articolul 4 din Codul Fiscal spune că acesta nu se poate modifica decât prin lege, iar modificarea nu poate intra în vigoare decât după trecerea unui termen de şase luni, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.

Mai gravă, însă, decât modificarea Codului Fiscal este intenţia guvernului de a modifica, tot prin ordonanţă de urgenţă, legea privind finanţele publice locale. Prin acest proiect, se intenţionează diminuarea masivă a cotelor defalcate din impozitul pe venit care revin primăriilor şi limitarea  numărului angajaţilor, fapt care va duce la disponibilizări masive în administraţia publică. Proiectul prevede următoarele tăieri de fonduri:

• diminuare cu 12% a cotei din impozitul pe venit alocate la bugetele locale
• diminuare cu 4% a cotei din impozitul pe venit alocate la bugetul local al judeţului
• diminuare cu 22% a cotei din impozitul pe venit alocate municipiului Bucureşti.

Care vor fi efectele aplicării unei astfel de modificări? Cotele defalcate din impozitul pe venit se vor situa la nivelul anului 2003-2004, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice vor putea suspenda după bunul plac alimentarea bugetelor locale cu cotele defalcate din impozitul pe venit, ordonatorii de credite vor fi nevoiţi să fundamenteze veniturile proprii sub nivelul realizărilor din anul precedent, unităţile administrativ-teritoriale vor fi puse în situaţia de a nu avea dreptul la contractarea sau garantarea de împrumuturi şi se va majora gradul de îndatorare existent.

De fapt, în încercarea de obţine cu orice preţ o nouă tranşă de la FMI, guvernul înmormântează cu bună ştiinţă majoritatea administraţiilor locale din România. Reducerea cotelor defalcate din impozitul pe venit într-un moment în care, de exemplu, primăriile sunt nevoite să preia spitalele este o dovadă de inconştienţă. Până acum, eram obişnuiţi cu delegarea de responsabilităţi fără asigurarea resurselor necesare. De astăzi, suntem în situaţia în care, pe lângă delegarea de responsabilităţi, guvernul reduce şi sursele financiare ale administraţiilor locale.

România anului 2010 ne aduce o imixtiune inacceptabilă a centrului în administraţiile publice locale. Procesul de descentralizare a devenit doar o simplă vorbă în vânt, iar autonomia locală, prin aceste măsuri, încetează practic să mai existe.

Dacă cele două ordonanţe de urgenţă nu vor fi blocate de Parlament sau de Curtea Constituţională, România riscă să se întoarcă la momentul 1989, cu singura diferenţă că acum suntem într-o situaţie de criză care nu are precedent în istoria noastră contemporană, o criză care, în loc să fie diminuată, se va adânci şi mai mult.

Gheorghe Ciuhandu