Scrierea aceasta este atât de uşoară că ar putea fugi de sub stilou, mă rog, degete. E o scriere mai uşoară decât vorbele, însă, totuşi, mai grea decât ele, pentru că rămâne. Cel puţin până mâine...
Nu cred să fi scris mai uşor de atât pe acest blog sau pe altele. Bine, atunci de ce? Simplu: hrănim toţi reţele de socializare mai firave decât noi. Ne vărsăm năduful pe Facebook, Twitter, ş.a.m.d., inutil. Ne îngropăm supărările în cimitire de ocazie puse la dispoziţie, mărinimos, de către cei care nu ne-ar putea suporta un asalt mai consistent decât o întrebare telefonică.
Nu avem dreptate să întrebăm? Chiar nu contează. Contează cine are dreptul la microfon. Da, deja nu mai vorbim de timpi de antenă, ci despre un drept la microfon. Ei au drepturi, noi nu mai avem timp...
Restul, mâine, pentru că m-am decis să scriu de cel puţin şapte ori pe săptămână pe blog, iar săptămâna asta am cam rămas dator.

Vezi originalul: Scriere uşoară, de început