Este plin Internetul (și, ocazional, și presa scrisă sau audio-vizuală) de acuzații mereu și mereu repetate la adresa poporului român. Ele vin de peste tot și cuprind mai tot spectrul jignirilor posibile. Suntem indolenți, nesimțiți, proști, hoți, curve, puturoși, mincinoși, șmecheri, maneliști, dobitoci, bețivi, ciubucari, needucați, împuțiți, inculți etc. etc. etc.

Insultele vin din toate părțile, din toate mediile, din toate păturile poporului jignit în toate felurile. Politicieni, intelectuali, formatori de opinie, bloggeri, oameni de rând ce-și dau cu părerea pe Internet, pe stradă, la televizor ori mai știu eu pe unde se grăbesc să arunce invective Desigur, fiecare îi acuză pe ceilalți în masă, excluzându-se pe sine. TOȚI CEILALȚI sunt așa și pe dincolo, mai puțin cei care fac "caracterizarea", nu-i așa? Dacă nu-i așa, înseamnă că suntem toți loviți câteodată de o luciditate subită, de o conștiință și conștientizare salutară, în ciuda prostiei, a inculturii și a nesimțirii care ne caracterizează în general pe toți, de-a valma.

Cele mai iritante îmi par afirmațiile precum: poporul român este vinovat de ceea ce i se întâmplă. Își merită soarta și conducătorii, că votează inconștient sau își vinde votul pe 2 lei. Sau nu iese în stradă. Sau nu are "atitudine civică".

Se uită totuși prea des că sistemul este de așa natură creat încât ucide în fașă orice inițiativă de schimbare. Este un sistem moștenit de la comuniști și propagat, întreținut și dezvoltat, sub o falsă mască de democrație. În fapt, ACEEAȘI CASTĂ predecembristă se tot perindă pe la putere de peste 20 de ani. Excepțiile sunt atât de puține încât nu fac decât, vorba aceea, să confirme regula...

Da, e democrație – puterea poporului, nu-i așa? – putem acum să ne alegem democratic, prin vot, conducătorii. DAR CE TE FACI CÂND ACEȘTIA SUNT MEREU ACEIAȘI? CUM scapi din acest cerc vicios al PLURIPARTIDULUI, care lucrează nemilos pentru a-și nimici dușmanii încă din fașă? Albă ca Zăpada (ADEVĂRATA Albă ca Zăpada, adică un partid nou, curat, neafectat de neo/comuniști, nu hibridul monstruos care se pare că se va dezvălui în final de sub acest nume, dimpreună cu 5-7-9 pitici, ascunși sub "fustă") nu se va naște, probabil, niciodată.
Legea Partidelor s-a ocupat din vreme de uciderea oricărei inițiative pentru înființarea unui partid nepătat, nou, curat, înainte ca acesta să ia naștere. Pentru mine, cea care scriu acum, și probabil și pentru dumneavoastră, cei care citiți, înființarea unui partid este pur și simplu o UTOPIE. Or, fără un partid în spate, eu nu voi putea niciodată să propun un proiect de lege, de pildă. Mă rog, nici dacă îmi fac un partid nu se cheamă că am îndeplinit condiția necesară și suficientă, căci, dacă partidul meu nu accede în parlament – unde un singur deputat sau senator poate avea, bine-merçi, o inițiativă legislativă oricând și oricum – tot vor fi necesare 100.000 de semnături, nu-i așa? Un cetățean de rând – respectiv un partid de rând, recte neparlamentar – cu o idee pentru o nouă lege trebuie să adune în jurul său 100.000 de oameni care să adere la inițiativa sa legislativă. Dar nu asta e problema principală, ci faptul că legea îl obligă să strângă semnături din cel puțin un sfert din județele țării, și nu mai puțin de 5000 din fiecare județ. Cu alte cuvinte, mai pune-ți pofta în cui, cetățeanule cu inițiativă! Partidul cu inițiativă, dar neparlamentar, împărtășește, evident, aceeași soartă cu cetățeanul de rând… Nu contează, de pildă, că bietul partid neparlamentar pornește cu un număr de cel puțin 25.000 de susținători în spate, ceea ce, logic, ar trebui să-l diferențieze cumva de un simplu cetățean de rând…
Prin urmare, legile sunt, practic, destinate a fi zămislite NUMAI de către cei aflați la putere, recte de Pluripartid. Articolul 74 din Constituție este un fel de praf în ochi de dragul iluziei de democrație… Ca și Legea Partidelor. Ca și alte legi…

Sistemul, în totalitatea lui, va veghea întotdeauna ca și inițiativele civice să nu aibă niciodată efectul scontat. Sub iluzia dreptului la petiție, la luare de poziție, la inițiativă civică, la libertatea asocierii etc. se vor ascunde întotdeauna mecanisme create să blocheze orice acțiune care ar putea învinge în vreun fel sistemul, care ar putea crea vreo breșă majoră în structura acestuia. Birocrația, hârțogăraia, comitetele și comisiile, regulamentele interne, legile, regulile, ierarhiile sunt TOATE create de așa natură încât un simplu cetățean cu o inițiativă oarecare se va trezi, în momentul în care decide s-o pună în practică, într-o lume kafkiană, lipsită de sens și de perspective… Inițiativa sa își va pierde deodată rostul, încercarea sa de a-și fructifica atitudinea civică va rămâne fără rezultat; haosul sistematic al… sistemului îngrașă la nesfârșit solul din care se hrănește resemnarea mioritică…

Pluripartidul se va perpetua probabil la nesfârșit și ne va batjocori la nesfârșit, oricât am încerca noi să-l învingem pe căi democratice. Este evident, nu-i așa, că această castă nu avea cum să implementeze vreodată Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara… Dacă acesta s-ar fi regăsit în legislația post-decembristă, probabil nu ne-am fi confruntat acum cu eterna "culpă" de a pune veșnic ștampila pe Pluripartid…

Vezi originalul: Poporul român: defecte, culpe, libertăți