În  discursul public din afara PNŢ-ului, se face tot mai des referire la Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Dintr-un anumit punct de vedere, invocarea acestor imagini politice, este uşor de înţeles. În  „pustietatea” de personalităţi, care a „lovit” România mai rău decât  un cancer naţional, oamenii se uită cu înfrigurare şi ardoare către ceea ce au avut mai bun imediat după Revoluţie. Se întorc spre ei obosiţi, după ce au fost invariabil înşelaţi de toţi falşii idoli şi chipuri de lut la care, legislatură după legislatură, s-au tot închinat. Încă îl mai caută pe cel „ales”, nu de false sondaje sau alegeri măsluite, ci de „ceruri”, pentru a spune „Iată omul!”. Citiţi integral »

În anul 2009, se împlinesc cei 20 de ani după care – spunea Silviu Brucan – va fi democraţie în România. Vedem cu toţii că răposatul „guru” s-a înşelat, ca de atâtea alte ori (de ex., când a calificat, ca fiind un guvern de premianţi, guvernul Roman, în timpul căruia PIB-ul României a scăzut ca-n vreme de război!). La 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, la 5 ani de la intrarea ţării în NATO, la 3 ani de la aderarea la UE, România este singura ţară din UE care nu are alternativă politică! În România nu mai există opoziţie! Am ajuns ca Rusia şi Belarusia! Citiţi integral »