OZN – Proiectul necunoscut al lui Henri Coanda, vezi articolul domnului George Olteanu
Proiectele necunoscute ale lui Henri Coandă
OZN-ul lui Coandă, fascinanta creaţie care a înlemnit America!03 septembrie 2010 | 19:36 George Olteanu
“Crede şi nu cerceta” nu este altceva decât un îndemn la ignoranţă pe care mulţi l-au îmbrăţişat considerând că are de a face cu credinţa, însă oamenii culţi au ştiut dintotdeauna că această vorbă veche reprezintă doar un instrument de îndobitocire şi, în cele din urmă, de subjugare a maselor. Cum altfel am fi putut învăţa şi evolua, dacă nu prin a cerceta? Aşa au luat naştere invenţii revoluţionare despre care anumiţi specimeni susţin chiar şi în zilele noastre că sunt simple poveşti.
Farfuria zburătoare concepută de Henri Coandă, denumită tehnic de către inginer “aerodina lenticulară“, este exemplul perfect de proiect care poate fi studiat astăzi de oricine, dar care din păcate zace prăfuit într-un muzeu pe care mulţi îl ocolesc, deşi este amplasat într-una dintre cele mai vizitate zone de agrement din capitală. Este vorba despre Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida”, situat în parcul Carol.
Aşadar, farfuria zburătoare nu este nici pe departe un proiect secret. Necunoscut, putem spune că da. Este adevărat că, la vremea la care a fost conceput, în preajma anului 1930, nu exista şi nici nu s-ar fi dorit o mediatizare intensă.
Conceptul a luat naştere ca urmare a dorinţei inginerului de realiza un aparat de zbor sigur şi ieftin, fără piese care să se poată desprinde. El şi-a imaginat un sistem de propulsie bazat pe efectul Coandă, fenomen fizic întâlnit pentru prima dată în 1910, când lucra la realizarea primului avion cu reacţie din istorie – Coandă 1910.
Primul prototip de aerodină, realizat în 1932
În 1932, primul prototip de aerodină lenticulară a zburat experimental la Paris. Aparatul, cuplat la reţeaua de gaze, s-a ridicat până în tavanul încăperii şi a stat acolo până s-a întrerupt alimentarea.
Din 1932 şi până în 1956 au mai avut loc experimente, însă din cauza dezinteresului finanţatorilor acestea nu au putut evolua pe măsura aşteptărilor. În 1956, Henri Coandă a prezentat public două brevete de aerodine lenticulare fără piese mecanice în mişcare, propulsate pe verticală de puterea aburului şi având la bază ejectoare ce funcţionau tot pe principiul reacţiei. Randamentul mai slab faţă de dispozitivele cu elice era compensat de siguranţa zborului şi de costurile reduse de construcţie şi exploatare.
Aerodine lenticulare, prototipuri dn 1956
Conceptele lui Coandă au intrat în vizorul Statelor Unite, iar la începutul anilor ’60 inginerul român a obţinut mai multe contracte cu forţele aeriene ale S.U.A. (US Air Force), în urma cărora au fost dezvoltate două proiecte de aerodine calculate pentru a ridica un om.
Farfuriile aveau fiecare diametrul de aproximativ cinci metri, cântăreau o tonă şi aveau un debit de aer de 500 Kg/sec. Aparatele au fost pregătite pentru zbor şi au zburat.
Ultimul proiect de aerodină făcut public de către Henri Coandă datează din 1970, a fost executat tot în colaborare cu Statele Unite, şi este constituit de fapt dintr-un sistem de patru farfurii zburătoare care susţin un fuselaj. Forţele pe care le generează farfuriile se întâlnesc într-un punct situat la peste 10 metri deasupra corpului aeronavei, asigurându-se astfel şi stabilitatea.
Ideea de aeronavă cu patru farfurii şi un fuselaj
Acest aparat nu a zburat, cel puţin nu oficial. Noi putem doar specula pe tema binecunoscută a OZN-urilor asociate de către necunoscători cu vizitele extratereştrilor, aparate care au creat după jumătatea secolului trecut o adevărată psihoză, mai cu seamă în rândul americanilor.
Macheta de aerodină cu patru farfurii, expusă la muzeul “Dimitrie Leonida”
Astăzi, în România, conceptele lui Coandă şi tot ce ţine de aeronautică sunt studiate de către un grup de ingineri şi cercetători care au format asociaţia ARCA (Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică) şi au dezvoltat o mulţime de proiecte entuziaste. Anul acesta, mai precis în octombrie, vor lansa în spaţiu extra-atmosferic racheta românească Helen 2, în cadrul competiţiei Google Lunar X Prize. Le urăm succes!
Pentru mai multe informaţii legate de Henri Coandă, intraţi pe www.jet100.com.
De la Ciresica direct la concertul de la Ateneul Roman!!!…
comentariile de prisos…
Si imi vin in minte … declaratia cetateanului Preda din mai 2010!
Cetateanul Preda de la PDL ne-a spus, pe la sf. lui mai, ca singurele surse de adevar sunt Basescu, Boc si Isarescu.
Fals, singurele surse reale de informatie sunt actele oficiale si faptele dovedite prin documente. Este o greseala comuna sa crezi ce se spune la televizor.
Actele oficiale sunt singurele surse reale de informare.
Restul e propaganda.
Dureros este insa un alt subiect:
Finantarea cercetarii romanesti, fapte si minciuni
HotNews.ro: Alternative de dreapta la PDL. Varianta 2 – PNTCD
Misterul mortii unui spion de la GCHQ, MI6… inca neelucidat
Vezi: GCHQ, agenţia de informaţii britanice însărcinate cu wiretapping şi monitorizarea comunicaţiilor.
Gareth Williams, 31 ani, gasit mort…de ceva timp!…. fost însărcinat cu wiretapping şi monitorizarea comunicaţiilor
sursa:
http://www.lemonde.fr/europe/
GLONASS vs.GPS
Click to view slideshow.
Odata cu lansarea a inca 3 sateliti,incununata de succes, de astazi, de catre Rusia, sistemul de navigatie Glonass va fi un competitor redutabil al GPS american!
sursa
RiaNovosti
Noua Lege a educatiei nationale ar putea fi votata la CLUJ!
Tineretul Liberal intentioneaza sa-i aduca la Cluj-Napoca pe toti senatorii din Romania, 137 la numar, pentru a vota in sedinta de plen a Senatului Legea Educatiei. Acest lucru ar presupune insa costuri considerabile de la buget, deoarece fiecare senator ar trebui sa vina la Cluj cu avionul sau cu masina.
Initiatorii sustin, insa, ca suma cheltuita pentru sedinta de Senat care ar urma sa aiba loc la Cluj-Napoca nu ar fi mai mare decat cea destinata unei sedinte in Capitala.
“Costurile ar putea fi chiar mai mici decat cele pentru Bucuresti pentru ca senatorii din judetele invecinate Clujului s-ar deplasa cu masina. Nu se pune problema cazarii peste noapte”, a justificat senatorul liberal Marius Nicoara, care s-a declarat un sustinator al acestei idei. Nicoara va inainta personal propunerea colegilor din Senat, urmand ca Biroul Permanent sa stabileasca o data de desfasurare a sedintei
sursa:
citynews.cj
Roşia Montană, aurul şi arginţii
Nu am prea scris despre Roşia Montană, iar asta nu din dezinteres, ci dintr-o stare de disconfort emoţional când vine vorba de acest subiect. Nu este vorba despre scârba de a auzi gura lumii spunând cum că unii ar fi cumpăraţi de RGMC ca să scrie laudativ despre proiect. Nu-i nici durerea de a vedea cum alţii redescoperă şi reinventează locuri doar atunci când acestea sunt în pericol de a dispărea.
Pe cei de la RMGC chiar îi înţeleg: au găsit o ţară de fraieri care şi-ar vinde şi creanga de sub picioare fără să stea pe gânduri. Nu vor rămâne ei aici, nici copiii lor. Că unii se lasă cumpăraţi, iar nu-i nicio mirare, nici că vând şi pielea ursului din pădure, pardon, viitorul copiilor noştri ai tuturor. Noroc că mai sunt şi excepţii...
Roşia Montană, aurul şi arginţii
Nu am prea scris despre Roşia Montană, iar asta nu din dezinteres, ci dintr-o stare de disconfort emoţional când vine vorba de acest subiect. Nu este vorba despre scârba de a auzi gura lumii spunând cum că unii ar fi cumpăraţi de RGMC ca să scrie laudativ despre proiect. Nu-i nici durerea de a vedea cum alţii redescoperă şi reinventează locuri doar atunci când acestea sunt în pericol de a dispărea.
Pe cei de la RMGC chiar îi înţeleg: au găsit o ţară de fraieri care şi-ar vinde şi creanga de sub picioare fără să stea pe gânduri. Nu vor rămâne ei aici, nici copiii lor. Că unii se lasă cumpăraţi, iar nu-i nicio mirare, nici că vând şi pielea ursului din pădure, pardon, viitorul copiilor noştri ai tuturor. Noroc că mai sunt şi excepţii...
Băsescu: Voi cere înăsprirea măsurilor de austeritate. Îmi „place” să fiu înjurat
În 2011 vom împrumuta şase miliarde de euro doar pentru aşa ceva (finanţarea cheltuielilor bugetare, n.red.). Ceea ce mă face să cer Guvernului să ia măsuri de reducere a cheltuielilor sociale. Nu avem resursă investiţională. Eu nu pot pune în aplicare, dar pot să cer. Să reducă cheltuielile sociale. Pentru a crea un spaţiu de 1-2 miliarde din împrumuturi, bani pentru a-i duce în investiţii”, le-a spus preşedintele Traian Băsescu, ambasadorilor României, convocaţi la Bucureşti.
Băsescu a spus că va cere o şi mai mare austeritate: „Vreau să înţelegeţi de ce voi avea în continuare poziţii prin care să cer accentuarea austerităţii. Fără asta nu vom putea avea în 2011 bani pentru investiţii. Vreau să ştiţi motivul pentru care îmi „place” să fiu înjurat. Sunt oameni în care politicienii trebuie să-şi asume responsabilitatea. Sau măcar să aibă conştiinţa împăcată.”
sursa:
realitatea.net
Japonezii ii devanseaza pe francezi in calcului valoarii numarului Π
Shigeru Kondo, un inginer de sistem de 55 de ani, a depasit recordul stabilit de un francez, care a reusit sa calculeze valoare lui Pi cu 2,7 trilioane de cifre dupa virgula, cu ajutorul computerului personal, relateaza http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/7973234/Japanese-man-calculates-Pi-to-5-trillion-digits-on-homemade-computer.html
Calculul raportului dintre circumferinta unui cerc si diametrul unui cerc, cunoscut ca Pi si folosit, de obicei, cu doar doua zecimale (3,14), a durat 90 de zile si sapte ore.
1 Tb = 1.024 Gb
1 trilion = 1.000 de miliarde
galerie foto – elefanti
Ziua de Vest: Adrian Orza: „Problema romilor nu este una recentă şi va dura foarte mult, pentru că ei îşi doresc să fie discriminaţi pozitiv”
Limba română şi poporul român între mistere şi mari nedreptăţi istorice
Astfel, cu salariul tăiat pe sfert, cu alocaţia de copii de 40 de lei lunar, insuficienţi pentru traiul măcar pe o zi, cu întreţinerea la bloc cât salariul etc., FIREŞTE că nu-ţi mai arde de „moştenirea culturală”, de educaţia şi educarea reală a copiilor şi de gogoşile pe care le înghit aceştia sub denumirea de istorie, identitate sau cultură naţională.
Apropo de „gogoşi”, iată ce ne serveşte Academia Română, prin cea mai importantă lucrare lexicografică adresată publicului larg – DEX, ediţia 2009: pentru etimologia cuvântului „gogoaşă” suntem trimişi la „cocoaşă”. Mergem la „cocoaşă” şi îl găsim „explicat” etimologic: „cf. gogoaşă”. De la Ana la Caiafa şi înapoi, etimologia acestor cuvinte rămâne un mister.
Dar mistere mult mai mari, probleme mult mai complicate stau „agăţate” de istoria limbii române, a poporului român în genere. Mistere şi probleme reale sau fals create, în funcţie de diverse conjuncturi, în principal politice...
Daci sau romani?
Odinioară, unii cărturari români susţineau EXTERMINAREA dacilor de către romani şi descendenţa noastră exclusiv din această din urmă naţie.
Astăzi există voci care afirmă sus şi tare că suntem EXCLUSIV urmaşii dacilor, care i-au învăţat pe romani latina...
Între aceste două poziţii extremiste doarme liniştit adevărul. Bunul simţ şi realitatea de facto ne spun că suntem ROMÂNI, nici romani, nici daci, ci suntem în principal rezultatul contactului dintre cele două neamuri; trebuie să ne asumăm identitatea ca fiind o sumă de trăsături specifice acestora. Că mai există mistere nedesluşite în etnogeneza noastră, că s-au ridicat întrebări pertinente şi îndreptăţite referitoare la naşterea noastră ca popor (de pildă, problema romanizării „fulgerătoare” a dacilor, Dacia fiind ultima provincie cucerită de romani şi prima abandonată etc.), aceasta înseamnă că ele trebuie să fie cercetate, răspunsurile trebuie căutate, dar ţinând totuşi seama de realitatea de facto, nu prin fabulaţii şi teorii ce frizează absurdul (de pildă, „dacii cuceresc Japonia” şi altele de genul acesta, ce se regăsesc în cartea domnului Săvescu, de altfel un patriot adevărat, dar care, din păcate, din prea mult entuziasm, mai mult dăunează în cercetarea adevărului istoric).
Aportul exact al fiecăreia dintre cele două civilizaţii care au contribuit la etnogeneza românilor este greu (imposibil?) de determinat. Cert este că s-a bătut multă monedă pe romanitatea noastră, apoi pe aportul slav, în vreme ce elementele autohtone ale civilizaţiei noastre au fost desconsiderate, marginalizate (vezi manualul de istorie!). În ultima vreme, există un curent care le exagerează, le exacerbează, creându-se astfel calea spre ridicol şi desuetudine.
Astfel că revalorizarea (valorificarea?) elementului autohton în civilizaţia noastră întâmpină, în mod firesc, obstacole obiective şi subiective, greu de depăşit.
Pornind pe urma cercetărilor şi concluziilor fixate (pe veci?) în manualele şcolare, în cursurile de istorie a limbii, în lucrările lexicografice de largă circulaţie, observăm că de-a lungul timpului cărturarii români sau străini s-au lovit de probleme şi mistere mai mult sau mai puţin reale; unele dintre ele au fost dezlegate, altele încă îşi caută încă răspunsul... grav este însă faptul că, practic, acestea fie au fost abandonate, fie au fost etichetate definitiv, în cercetarea istoriei limbii române instalându-se o stagnare cel puţin dăunătoare...
Limba dacilor: dialect al limbii tracilor sau limbă aparte?
Un mare „mister”, o importantă „problemă” la care lingviştii au căutat o rezolvare a fost raportul dintre limba dacă şi cea tracă, respectiv dintre daci (geţi) şi traci. Izvoarele antice arată că dacii şi geţii vorbesc aceeaşi limbă şi sunt de acelaşi neam, adică traci. Punct. Afirmaţiile anticilor în acest sens sunt clare, fără dubii şi fără echivoc.
Prin urmare, problema dacă limba dacilor era diferită de cea a tracilor, adică o limbă aparte, este o problemă falsă, pe tema căreia a curs inutil de multă cerneală, s-au purtat dispute şi s-au dat „rezolvări”.
Singura problemă reală este, de fapt, o posibilă (chiar foarte probabilă) diferenţiere dialectală. Dat fiind teritoriul foarte întins ocupat de traci, o fărâmiţare dialectală va fi fost inerentă. Dar, aşa cum dialectul napolitan, de pildă, nu este mai puţin italian pentru că este napolitan, aşa cum aromâna aparţine de drept limbii române, tot astfel idiomul dacic aparţinea la limba tracă.
Faptul că ne vine nouă, celor din prezent, câte un chef să-i contrazicem pe anticii contemporani cu dacii este irelevant, problema aceasta a fost rezolvată de mult şi, de fapt, nu a fost niciodată o problemă. Ea este o creaţie izvorâtă, probabil, din prea mult zel, ori cine ştie din ce cauze... Adevărul a fost tot timpul în faţa noastră, rostit de cărturari trăitori în acele timpuri, care, cu alte cuvinte, îl deţineau „la prima mână”. Restul sunt speculaţii.
Teritoriul de formare a limbii române
Controverse aprige şi îndelungate s-au desfăşurat şi în această „problemă”. Datele „problemei” sunt, de fapt, clare, iar rezolvarea este simplă.
Unii ne-au pus geneza la nordul Dunării, alţii la sud, în funcţie, fireşte, de interese de moment.
În cele din urmă, problema a fost clarificată: ne-am format ca popor atât la nord, cât şi la sud de Dunăre. Cât de „la nord” şi cât de „la sud”? Fireşte, aproximativ pe teritoriul ocupat odinioară de daci.
Dacii se întindeau, la nord, până la Carpaţii Galiţiei şi izvoarele Tisei (şi chiar mai departe), la sud până la Munţii Haemus (Balcani), la est până la ţărmul Mării Negre şi în sus până dincolo de Nistru, la vest până la Câmpia Panoniei şi mai jos, până spre Marea Adriatică.
Prin urmare, concluziile lui Sextil Puşcariu – unul dintre puţinii filologi care au studiat fenomenele de limbă şi sub aspect istoric şi etnic – sunt fireşti şi logice: poporul român şi limba lui au luat naştere au luat naştere între Adriatica şi Marea Neagră, pe ambele maluri ale Dunării. Adică pe un teritoriu ce cuprindea Dacia, Tracia nord-estică, Moesia Inferior şi Moesia superior, Dardania, eventual şi o parte din Dalmaţia şi chiar mai jos, în Tracia propriu-zisă.
Aceste concluzii sunt susţinute cu argumente istorice, documentare, arheologice, epigrafice, lingvistice etc. Poate ar fi cazul, deci, ca teorii ca cea a lui Roesler să-şi găsească, în sfârşit, locul adecvat în cursurile de istorie a limbii; adică, pur şi simplu, într-o notă de subsol, nu desfăşurându-se în toată plenitudinea ei într-un capitol întreg, combătută şi răs-combătută, când de fapt nici n-ar mai trebui să fie luată în considerare decât, eventual, ca fapt divers, cu litere mici, într-un subsol de pagină, acolo unde îi este locul.
Continuitatea românilor şi a limbii române
La fel ca „problema” anterioară, şi aceasta este una falsă. NU este adevărat că lipsesc izvoarele istorice privitoare la continuitatea noastră pe aceste meleaguri. Aşa cum NU este adevărat că lipsesc izvoarele despre daci (dimpotrivă, acestea sunt destul de numeroase, MULT mai numeroase decât cele privitoare la alte neamuri de la care ni s-a transmis doar... numele).
„Izvoarele istorice din secolele IV-XV atestă prezenţa continuă – în timp şi spaţiu – a populaţiei romanizate în nordul şi sudul Dunării, în ţinuturile stăpânite odinioară de romani”, aşa cum arată N. Saramandu în studiul său „Originea dialectelor româneşti (pe baza surselor istorice)”. Detalierea atestărilor istorice se găseşte în acest studiu, prin urmare nu este cazul să insistăm asupra lor. Ideea principală este că şi această problemă a fost una falsă, creată ca urmare a unor interese de moment... iar românilor li s-a inoculat ideea că nimeni nu a pomenit de ei vreme de câteva veacuri bune, iar continuitatea lor a fost mereu pusă la îndoială pe baza acestor false afirmaţii.
Originea dialectelor româneşti sud-dunărene
Deşi cercetătorii s-au pus, într-un final, de acord asupra faptului că poporul român s-a format deopotrivă la nord şi la sud de Dunăre, istoria oficială a limbii române persistă, paradoxal, până astăzi, în ideea că strămoşii populaţiilor româneşti din sudul Dunării au „coborât” cândva, prin secolul X, de la nord de Dunăre, eventual „împinşi” de slavi, astfel producându-se separarea dialectală a limbii române.
În fapt, NU s-au produs migrări masive ale românilor din nordul în sudul Dunării; după retragerea romanilor pe malul drept al fluviului „nu mai sunt consemnate în izvoarele istorice deplasări semnificative ale populaţiei romanizate, în măsură să explice [...] romanitatea atestată în ţinuturile sud-dunărene”, aşa cum arată profesorul Saramandu în lucrarea citată mai sus. Fragmentarea dialectată a fost, fireşte, favorizată de interpunerea maselor compacte de populaţii slave între românii de la nord şi cei de la sud de Dunăre, precum şi de alţi factori. Dar izvoarele istorice nu consemnează nicăieri şi nicicând o deplasare a românilor de la nord la sud, care, la dimensiunile pe care ar fi trebuit să le aibă, fireşte că nu ar fi trecut nebăgată în seamă.
Concluzie: dialectele româneşti sud-dunărene sunt autohtone, nu rezultatul unei hoinăreli a românilor de colo-colo, prin Peninsula Balcanică. Ciudat şi, cum am spus, paradoxal este faptul că istoria oficială nu dezvoltă această idee nici măcar la nivel de teorie, darămite de fapt demonstrat, probat cu argumente istorice...
Adevăratul mister rămâne răspunsul la întrebarea: cine şi de ce se joacă astfel cu istoria noastră...
Fondul autohton de cuvinte dace ignorat
Dacă în istoria poporului român şi a limbii sale au fost create astfel de probleme ca cele enumerate mai sus iar rezolvarea lor a durat ani lungi (sau nu s-a găsit încă), este de aşteptat ca probleme REALE să nu-şi găsească rezolvarea în veci. Este cazul cuvintelor de origine traco-dacă din limba română, faţă de care atitudinea sistemului academic românesc este inexplicabilă; ele sunt permanent ignorate, marginalizate, uitate...
Mai grave sunt, poate, contradicţiile din interiorul sistemului însuşi, care întâi acceptă o serie de cuvinte ca autohtone într-o lucrare de referinţă ca Istoria limbii române editată de Academia Română, în 1969, iar apoi, după 30 de ani, le respinge în altă lucrare de referinţă cum este Dicţionarul explicativ al limbii române din 2009, girat de personalităţi uriaşe ale lingvisticii româneşti actuale. Să mai spunem că în acest interval au fost concepute lucrări absolut serioase, documentate, riguroase, ştiinţifice (să le menţionăm aici doar pe cele ale lui I. I. Russu, un cărturar dedicat cu sârguinţă şi devotament studiilor pe această temă) care pun aceste cuvinte la locul lor binemeritat – în fondul autohton de origine dacă al limbii române.
Cuvinte ca argea, brânză, burtă, bală, brusture, laţe, scăpăra, strugure şi altele, multe dintre care sunt predate în şcoală (!) ca fiind autohtone, au fost lămurite de mult din punctul de vedere al etimologiei de lingvistica românească, figurează ca autohtone în Istoria menţionată încă de acum 30 de ani. Şi totuşi în secolul XXI noul DEX ne aruncă într-o totală debusolare, calificând aceste cuvinte ca având etimologie... necunoscută! Sau, pentru unele dintre ele, se revine la tendinţa slavizantă (pentru bălan, scai, zimbru, zârnă şi altele) ori latinizantă (pentru mic, de pildă), ignorându-se total şi în mod inexplicabil cercetări desfăşurate între cele două lucrări de referinţă şi care au demonstrat apartenenţa acestor cuvinte la fondul autohton al limbii române; mai mult, această demostraţie a fost făcută şi pentru multe alte cuvinte care nu apar în Istoria editată de Academie, dar care aparţin la acest fond, precum arată cercetări riguroase, şi încă nu şi-au găsit locul ca atare în DEX.
Să mai menţionăm aici cuvinte care, deşi au circulaţie şi frecvenţă extrem de redusă, limitându-se la anumite arii dialectale şi / sau domenii specializate ale vieţii rurale, ar merita să figureze în DEX doar pentru faptul că sunt de origine dacică, dar sunt ignorate de autorii dicţionarului în care nu vor figura, probabil, niciodată. Este cazul unor vocabule ca: abeş „zău”, bară „mlaştină”, bască „lâna tunsă de pe o oaie”, ciucă „pisc” şi altele... Dacă un cuvânt cum este kidnapping se lăfăie comod în paginile DEX-ului, ca şi alte neologisme inutile, introduse în mod aleatoriu în limba română, în care nu se bucură de circulaţie, cel puţin nu într-o măsură care ar îndreptăţi introducerea în DEX, atunci poate că aceste cuvinte străvechi ale limbii române ar merita şi ele să-şi găsească locul în acest dicţionar de referinţă...
Iată deci o REALĂ problemă a istoriei limbii române, a cărei rezolvare încă nu se întrevede...
Este hilar şi ruşinos... Cine şi de ce se joacă astfel cu istoria noastră, cu identitatea noastră, iată ADEVĂRATA problemă, adevăratul mister ce trebuie dezlegat...
Comentarii recente
acum 1 oră 27 minute
acum 2 ore 36 minute
acum 17 ore 21 minute
acum 17 ore 25 minute
acum 17 ore 33 minute
acum 18 ore 25 minute
acum 18 ore 29 minute
acum 18 ore 33 minute
acum 18 ore 41 minute
acum 3 zile 16 ore