Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat este expresia politică, organizată, a două principii fundamentale ale tradiţiei istorice româneşti: ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale şi ideea realizării dreptăţii sociale, coroborate cu valorile şi principiile creştin-democraţiei moderne. În vremurile moderne, partidele care au susţinut în programele lor, în proporţii diferite, cele două principii amintite au fost Partidul Naţional Român din Transilvania şi Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat. Prin fuziunea lor din toamna anului 1926, a luat fiinţă Partidul Naţional Ţărănesc care, în scurt timp, a devenit cel mai puternic partid democrat din România. Ceea ce trebuie subliniat este continuitatea doctrinară şi politică de la Partidul Naţional Ţărănesc la Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – PNŢCD, în pofida vicisitudinilor istorice şi în pas cu evoluţia gândirii politice contemporane.

PARTIDUL NAŢIONAL ROMÂN

Începuturile Partidului Naţional Român (PNR) se regăsesc în istoria românilor transilvăneni, în lupta pentru drepturile lor legitime, individuale şi naţionale. Principiile pe care avea să fie mai târziu zidit PNR au fost enunţate de către Simion Bărnuţiu, la Blaj. Astfel, la 5/17 mai 1848, Adunarea Naţională de la Blaj a votat programul politic în 16 „punturi” al poporului român din Transilvania, care a stat la baza programului Partidului Naţional Român, printre care libertatea, egalitatea şi independenţa naţională, independenţa bisericii, asigurarea libertăţii individuale, înfiinţarea de şcoli româneşti de toate gradele ş.a. Nevoia de închegare a unui partid românesc a fost impusă de încorporarea Transilvaniei la Ungaria (1865) şi de constituirea monarhiei bicefale austro-ungare (1867). Citiţi integral »

Acordul dintre Iuliu Maniu şi Ion Mihalache cu privire la principiile fuziunii, încheiat la 12 iulie 1926 prevedea: Citiţi integral »

Declaraţia a fost citită de Alexandru Vaida-Voievod la 18 octombrie 1918 în Parlamentul de la Budapesta.

"Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Ardeal şi Ungaria, ca organ politic al naţiunii române din Ardeal şi Ungaria, constată că urmările razboiului îndreptăţesc pretenţiile de veacuri ale naţiunii române la deplina libertate naţională. Pe temeiul firesc că fiecare naţiune poate hotărî singură şi liber de soarta sa - un drept care este acum recunoscut şi de către guvernul maghiar prin propunerea de armistiţiu a monarhiei române -, naţiunea doreşte să facă acum uz de acest drept şi reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul ca, liberă de orice înrâurire străina, să hotarască singură aşezarea ei printre naţiunile libere. Organul naţional al naţiunii române din Ungaria şi Ardeal nu recunoaşte îndreptăţirea acestui parlament şi acestui guvern să se considere ca reprezentante ale naţiunii române, ca să poată reprezenta la congresul general de pace interesele naţiunii române din Ungaria şi Ardeal, căci apărarea intereselor ei, naţiunea româna o poate încredinţa numai unor factori designaţi de propria ei adunare naţională."

Citiţi integral »

Ion Mihalache, vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc şi preşedinte între anii 1933 şi 1937, s-a născut la 15 februarie 1882, în satul Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş).

A urmat cursurile şcolii normale "Carol I" din Câmpulung Muscel, fiind numit învăţător în comuna Ludeşti (Dâmboviţa).

Între 1903 şi 1910, Ion Mihalache a parcurs, cu rezultate excepţionale, toate examenele pentru ocuparea funcţiei de institutor.

Cu grad de căpitan, a participat la războiul pentru întregirea neamului (1916-1918). S-a distins în luptele de la Mărăşeşti, primind Ordinul "Mihai Viteazul".

În decembrie 1918 a întemeiat Partidul Ţărănesc, devenind preşedintele acestuia (1918-1926). Citiţi integral »

La 21 noiembrie 1933, s-a întrunit Comitetul Central Executiv al Partidului Naţional Ţărănesc, care a acceptat demisia lui Alexandru Vaida-Voievod şi a ales pe Ion Mihalache în funcţia de preşedinte al partidului.

În alegerile programate în prima decadă a lunii decembrie 1933, liberalii au obţinut 50,99% din voturi şi 300 de mandate, iar naţional-ţărăniştii numai 13,92% şi 29 mandate.

Preluând conducerea PNŢ, Ion Mihalache şi-a îndreptat eforturile în direcţia întăririi şi reorganizării partidului. A fost reînfiinţat Cercul de studii al PNŢ (8 februarie 1934), sub preşedinţia lui Constantin Rădulescu-Motru, având ca secretar pe profesorul de sociologie Petre Andrei. Rolul „Cercului” a fost de a pregăti noul program al partidului, pe baza studiilor şi rapoartelor prezentate de personalităţi ca: Dimitrie Gusti, Virgil Madgearu, Mihail Ralea, Armand Călinescu, dr. D. Mezincescu, V. Rădulescu-Mehedinţi, Petre Andrei, Mihail Ghelmegeanu, Ion Răducanu, Grigore Gafencu ş.a. S-au elaborat principiile de bază pentru actualizarea statutului. Au fost promovate elemente tinere. S-a stabilit o clauză de vechime medie de doi ani pentru dreptul de a candida pe listele partidului. Citiţi integral »