PNŢCD

Confundându-se în conştiinţa colectivă cu rezistenţa anticomunistă, PNŢCD este deţinătorul necontestat al legitimităţii democratice pe scena politică a României.

În această calitate, el este singura forţă politică îndreptăţită să definească în ce constă caracterul criminal al sistemului comunist.

Actualul context al confiscării temei anticomuniste de către neo-comuniştii la putere şi faptul că preşedintele Băsescu a declarat că sistemul comunist „este criminal”, evitând însă a explica de ce anume, pune PNŢCD în situaţia de a trebui să ia public atitudine, dând publicităţii definiţiile pe care îşi întemeiază analiza politică şi argumentarea la care va recurge pentru instruirea procesului comunismului.

Domniei Sale,

Domnului Mihai GHIMPU

Preşedintele interimar al Republicii Moldova

Stimate Domnule Preşedinte,

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat salută recentele evoluţii pozitive din Basarabia, administrată în prezent ca “Republica Moldova".

În numele Biroului Naţional de Conducere al PNŢCD, vă felicit pentru înţeleapta Dumneavoastră hotărâre de a decreta ziua de 28 Iunie ca “Zi a Ocupaţiei Sovietice” şi de a comemora în fiecare an - în această zi - victimele regimului totalitar comunist.

Către

Parlamentul Republicii Moldova

Guvernul Republicii Moldova

Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova

Timp de câteva luni de zile, Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova, instituită la 14 ianuarie 2010 prin decret prezidenţial, a cercetat activitatea partidului comunist pe teritoriul actualei Republici Moldova.

1. Preambul

Identitate europeană. Rezultat al civilizaţiei şi culturii europene, identitatea europeană este o noţiune complexă ce integrează aspecte adesea contradictorii (spiritualitate – materialism; libertate – responsabilitate, etc.) şi  este formată atât din caracteristici ce sunt comune diferitelor culturi, etnii, popoare ce o compun, cât şi din caracteristici specifice acestora.

În prima categorie intră, pe de o parte, spiritualitatea iudeo-creştina (cuvântul lui Dumnezeu, cunoscut prin Revelaţie este creator al universului în centrul căruia este plasat omul, înzestrat cu libertate, care se zbate, creează istorie, pentru a reintegra Transcendenţa.

Doi oameni care au trăit în ultimul secol şi care s-au întâlnit prin puşcării fac cinste făuritorilor de neam şi credinţă ai României. Ei sunt Iuliu Maniu şi Richard Wurmbrandt. Voci puternice înăuntrul şi în afara ţării, trecuţi prin infernul creat de lichelele comuniste, cei doi merită toată preţuirea noastră. Pe cealaltă listă doar câteva nume: Dej, Pauker, Nikolsky, Ceauşescu, Băsescu.

Domnul Ion Diaconescu, preşedintele de onoare al PNŢCD, a deschis o acţiune în justiţie, prin care a solicitat daune morale pentru că Statul comunist i-a distrus viaţa. Circumstanţiat de o lege de curând adoptată, demersul dânsului este perfect justificat şi din perspectivă morală, deoarece a făcut 15 ani de puşcărie în regim de exterminare, 2 ani de domiciliu obligatoriu şi a suportat 25 de ani de persecuţii de tot felul, numai pentru că a rămas credincios convingerilor sale politice; altfel spus, nevinovat!

Se împlinesc 20 ani de la naşterea şi adoptarea unuia dintre cele mai importante documente ale României post-revoluţionare – Proclamaţia de la Timişoara. Dacă privim astăzi cele 13 puncte ale Proclamaţiei, multe ni se vor părea depăşite. La multe dintre ele ne vom mira cât de naivi am putut să fim în acel 11 martie 1990, încât chiar credeam că ar fi cu putinţă ca ceea ce era sintetizat în Proclamaţia de la Timişoara să se şi împlinească vreodată.

Cel mai grav lucru, după 20 ani, este faptul că foştii securişti şi activişti comunişti nu au fost eliminaţi din viaţa publică, ba mai mult decât atât, conduc în continuare destinele ţării.

Comunismul a fost ab initio criminal, întrucât a conceput doctrinar şi a acţionat oficial în mod explicit pentru exterminarea unor întregi categorii sociale.

În România, comunismul a fost impus din exterior, cu o forţă brutală şi cu o sălbăticie care au depăşit cu mult puterea de rezistenţă a poporului roman. Răspunderea celor din Occident, care au avut posibilităţi reale - materiale şi militare - pentru a opri înaintarea spre vest a comunismului este mai mare decât a celor care au fost băgaţi cu forţa tancurilor şi mitralierelor în ţarcul comunist şi au fost copleşiţi prin teroare şi închisori.

Suntem convinşi că a sosit timpul ca generaţiile actuale, în frunte cu cei puternici din punct de vedere spiritual, să-şi ia răspunderea patriotică de a ajuta poporul român să iasă din colapsul actual, să se elibereze definitiv de mentalităţile şi practicile comuniste şi să asigure înfăptuirea Statului de Drept şi funcţionarea economiei de piaţă.

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat

• este Partidul făuritor de Unitate Românească, în spiritul idealurilor proclamate odinioară de către Preşedintele SUA, Woodrow Wilson;

• este Partidul care s-a opus deschis agresiunii fasciste, la începutul celui de al doilea război mondial;

• este Partidul care a respins cu jertfe inimaginabile ocupaţia sovieto-comunistă;

• este Partidul care a deschis calea aderării Ţării la NATO.

Astăzi, PNŢCD protestează cu toată puterea faţă de recenta Declaraţie a Secretarului de Stat al SUA – stat lider al Organizaţiei Nord-Atlantice, în care România este aliată loială, generoasă şi activă.

În contextul crizei generale a comunismului şi a destrămării accelerate a structurilor sale internaţionale create după al doilea război mondial, evenimentele din decembrie 1989 au marcat începutul unei noi etape istorice în devenirea poporului român, a României.

Prima acţiune politică de reactivare a PNŢ a fost lansarea manifestului „Apel către ţară” (22 decembrie 1989), semnat, printre alţii, de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi Niculae Ionescu Galbeni. Ulterior, s-a adoptat o declaraţie programatică în care se preciza că instaurarea democraţiei, a unei economii libere şi a libertăţii religioase reprezentau principalele obiective ale partidului.

La 8 ianuarie 1990, Tribunalul Municipiului Bucureşti a înregistrat prima cerere de înscriere a unui partid, aceea a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, noua titulatură a PNŢ, pusă în acord cu apartenenţa la Internaţionala Creştin Democrată. Corneliu Coposu a devenit preşedinte al PNŢCD.