PNŢCD

Se împlinesc, astăzi, 66 de ani de la actul de la 23 august 1944, ziua în care România a rupt alianţa cu Germania nazistă. Actul de la 23 august este, în continuare, foarte contestat în România, spre deosebire de Europa, unde este recunoscută contribuţia sa esenţială la scurtarea celui de-al doilea război mondial.

Astăzi, la 66 de ani de la actul de la 23 august 1944, trebuie să recunoaştem că, dacă nu ar fi avut loc ruperea alianţei cu hitleriştii, România ar fi fost complet distrusă sub tăvălugul Armatei Roşii.

Totuşi, nu putem să uităm faptul că armata sovietică, cea care ar fi trebuit numai să tranziteze România, şi-a instalat tancurile în ţară imediat după 23 august, făcând abuzuri inimaginabile. Acest lucru a dus, de altfel, la instalarea, în 6 martie 1945, a primului guvern preponderent comunist din istoria României. Acţiunea sovietică a continuat cu falsificarea alegerilor din 1946 şi a culminat cu alungarea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României din ţară, la 30 decembrie 1947.

Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat între comunişti şi nazişti la 23 august 1939, a rupt cu brutalitate din trupul Ţării Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. Aproape patru milioane de români şi un teritoriu de 50.762 km² au trecut în componenţa URSS.

Stalin şi Hitler au dispărut de mult, iar caracterul nul şi neavenitab initioal Pactului Ribbentrop-Molotov a fost recunoscut de toate statele interesate, inclusiv de Parlamentul fostei URSS şi de preşedintele Rusiei. Şi totuşi, pactul continuă să producă efecte în ceea ce ne priveşte: România este singura ţară care a rămas în situaţia decisă de cei doi mari tirani ai secolului XX, Stalin şi Hitler!

Confundându-se în conştiinţa colectivă cu rezistenţa anticomunistă, PNŢCD este deţinătorul necontestat al legitimităţii democratice pe scena politică a României.

În această calitate, el este singura forţă politică îndreptăţită să definească în ce constă caracterul criminal al sistemului comunist.

Actualul context al confiscării temei anticomuniste de către neo-comuniştii la putere şi faptul că preşedintele Băsescu a declarat că sistemul comunist „este criminal”, evitând însă a explica de ce anume, pune PNŢCD în situaţia de a trebui să ia public atitudine, dând publicităţii definiţiile pe care îşi întemeiază analiza politică şi argumentarea la care va recurge pentru instruirea procesului comunismului.

Către

Parlamentul Republicii Moldova

Guvernul Republicii Moldova

Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova

Timp de câteva luni de zile, Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova, instituită la 14 ianuarie 2010 prin decret prezidenţial, a cercetat activitatea partidului comunist pe teritoriul actualei Republici Moldova.

În urmă cu o săptămână, Camera Deputaţilor a votat o lege aşteptată de 20 de ani – Legea Lustraţiei, lege propusă de cetăţenii Timişoarei în 1990, prin Proclamaţia de la Timişoara, şi susţinută de PNŢCD constant timp de două decenii.

Dincolo de bucuria la aflarea veştii votării Legii Lustraţiei, însă, la o privire mai atentă asupra acesteia constatăm că nici după 20 de ani Legea Lustraţiei nu este ceea ce s-a dorit ea a fi în toată această perioadă. De fapt, această lege, cu privire la care reprezentanţii PDL îşi dau astăzi cu pumnul în piept arogându-şi chiar şi meritele de iniţiatori, este doar o variantă ciuntită a celei propuse de PNŢCD, de societatea civilă, chiar şi a variantei votate de Senat în urmă cu cinci ani.

Domnul Ion Diaconescu, preşedintele de onoare al PNŢCD, a deschis o acţiune în justiţie, prin care a solicitat daune morale pentru că Statul comunist i-a distrus viaţa. Circumstanţiat de o lege de curând adoptată, demersul dânsului este perfect justificat şi din perspectivă morală, deoarece a făcut 15 ani de puşcărie în regim de exterminare, 2 ani de domiciliu obligatoriu şi a suportat 25 de ani de persecuţii de tot felul, numai pentru că a rămas credincios convingerilor sale politice; altfel spus, nevinovat!

La 23 august 1944, seara, s-a constituit guvernul Sănătescu, având în componenţa sa liderii celor patru partide: Iuliu Maniu, C. I. C. Brătianu, Constantin Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Printre primele măsuri luate de noul guvern au fost amnistia politică generală şi desfiinţarea lagărelor de concentrare.

La 23 august, ora 22, a fost difuzată la posturile de radio „Proclamaţia către Ţară”, prin care Regele Mihai I anunţa ieşirea României din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. La ordinul lui Hitler, forţele germane aflate pe teritoriul românesc au declanşat ostilităţi împotriva României, încercând să ocupe, fără succes, Bucureştiul.