PNŢCD

"Cred că pot să spun cu toată tăria că mă consider un om fericit pentru că am avut norocul să trăiesc destul pentru a vedea istoria reintrând în matcă şi că mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji ţara. Pe lângă asta, toate celelalte neplăceri, înfrângeri, dezamăgiri, le consider bâlbâieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale să-şi vindece rănile şi să-şi construiască sau să-şi reconstruiască o morală. Optimismul meu robust mă face să cred astfel. Vă invit să credeţi în fericire." Ion Raţiu

Acum, la nouă ani de la trecerea sa întru cele veşnice, acest mesaj, transmis prietenilor şi cunoscuţilor săi cu prilejul sărbătorilor de iarnă ale anului 1999, acest îndemn simplu şi plin de încredere, această mărturisire de credinţă, se constituie în testamentul celui care a fost Ion Raţiu, acel bărbat cu suflet mare, care se considera un om norocos că i s-a acordat marea demnitate de a-şi servi ţara, considerând că "niciodată, nimic nu este definitiv pierdut: o poartă se închide, o alta se deschide."

• Ion Raţiu s-a născut la Turda, la 6 iunie 1917, ca fiu al dr. avocat Augustin Raţiu şi al Eugeniei Raţiu (născută Turcu).

• A crescut în tradiţia naţională, străbunicul său, memorandistul Ioan Raţiu, fiind fruntaş al Partidului Naţional Român.

• Căsătorit din anul 1945 cu Elisabeth, fiica lui Guy Pilkington, colonel în armata britanică, familia Raţiu are doi copii: Indrei şi Nicolae.

• Ion Raţiu a urmat studiile liceale la Turda şi Cluj, iar dreptul la Universitatea din Cluj (licenţiat în anul 1938). A absolvit, ca şef de promoţie, Şcoala de ofiţeri de rezervă de la Craiova (1938-1940). În anul 1943, a devenit Master of Arts în Ştiinţe Economice la Colegiul St. John al Universităţii Cambridge (Marea Britanie). Ulterior, a obţinut titlul de Doctor în Ştiinţe Politice.

• În februarie 1940, se alătură Ministerului Român de Externe.

• Din septembrie 1940 se stabileşte în Marea Britanie, unde a cerut azil politic ca urmare a deciziei lui Ion Antonescu de a alinia România la puterile Axei.

• În exil, Ion Raţiu se aruncă în lupta împotriva comunismului, devenind un colaborator permanent al Serviciului în limba română al mai multor posturi de radio, printre care BBC, Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. Din 1955 editează un buletin de ştiri săptămânal în limba engleză – "Free Romanian Press" (Presa Liberă Română).

• În anul 1957 şi-a înfiinţat propria companie maritimă, J.R. Shipping Co. Ltd., activitate de care s-a ocupat până în 1975, când s-a decis să se dedice în întregime problemei româneşti.

• În anul 1978, în timpul unei vizite a lui Ceauşescu în Marea Britanie, în semn de protest faţă de regimul din România, s-a legat cu lanţuri în faţa Hotelului Ritz.

• Înfiinţată în 1984, la Geneva, ca expresie a aspiraţiilor de libertate şi democraţie ale românilor din exil, Ion Raţiu a devenit preşedintele "Uniunii Mondiale a Românilor Liberi" (UMRL).

• Timp de 50 de ani, în exil, Ion Raţiu a fost "avocatul pe cont propriu al democraţiei în România", desfăşurând o prodigioasă activitate de avocat, diplomat, ziarist, scriitor şi om de afaceri de succes.

• La 25 decembrie 1989, Ion Raţiu a iniţiat o amplă campanie de ajutorare a României, coordonată de "Relief Fund for Romania", care a adus în ţară, numai în 1990, medicamente, alimente şi îmbrăcăminte estimate la peste zece milioane de lire sterline.

• Stabilit în ţară, a fost candidatul PNŢCD la Preşedinţia României pentru alegerile din 20 mai 1990. A pus bazele ziarului "Cotidianul", implicându-se, totodată, în numeroase acţiuni caritabile, alături de soţia sa.

• Din 1990 şi până în 2000 a fost parlamentar, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi vicepreşedinte al PNŢCD.

• Victimă a "mineriadei" din iunie 1990, trecând peste faptul că i-a fost atacată şi avariată grav locuinţa şi i-au devastat sediul ziarului "Cotidianul", în septembrie 1991 a ţinut piept, la Camera Deputaţilor, altei "invazii minereşti".

Ion Raţiu a avut trei familii: familia sa naturală, PNŢCD şi ziarul "Cotidianul". În toate acestea, se simţea ACASĂ.

Distins, echilibrat, intuitiv şi tolerant, venit parcă din alt timp şi din altă lume – liberă şi democratică -, Ion Raţiu a fost şi este perceput în peisajul politic românesc ca un adevărat aristocrat, dând dovadă, chiar şi în cele mai grele momente, de eleganţă, discreţie, detaşare şi de o desăvârşită consecvenţă.

Activitatea sa politica poate servi drept pildă multora dintre cei ce s-au grăbit să se autointituleze "oameni politici". Echilibrul desăvârşit al acţiunilor sale politice, sinceritatea, dar şi dibăcia argumentării sale îl plasează pe Ion Raţiu printre cei care, extrem de puţini, au reuşit să aşeze jaloane memorabile în tânăra şi atât de firava democraţie românească de după 1989.

Personalitate remarcabilă, Ion Raţiu a fost o prezenţă cu totul deosebită atât în Parlamentul României, cât şi în existenţa celor care l-au cunoscut, apreciat şi stimat, fiind un veritabil susţinător al valorilor democraţiei şi un om politic de o profundă moralitate, punându-şi toată energia şi cunoaşterea în promo-varea idealului naţional al poporului român.

Ion Raţiu a fost un demn continuator al idealurilor marilor săi înaintaşi, al intelectualităţii române, având drept unic scop promovarea intereselor şi valorilor naţionale ale tuturor românilor, în ţară şi pe plan mondial.

Ion Raţiu a intrat pe poarta timpului etern la 18 ianuarie 2000, iar rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc în locul de baştină, la Turda.

Om politic cu un rafinat tact diplomatic şi o ţinută aristocratică, intelectual, jurist, economist, jurnalist, scriitor, om de afaceri, remarcabil comentator şi analist politic, un optimist incurabil, cu o atitudine pozitivă chiar şi în disputele cu adversarii săi politici, Ion Raţiu - românul şi europeanul - a mutat fair-play-ul englezesc în politica românească.

Exemplul său personal a fost un etalon de valoare în viaţa politică de după 1989, iar multe dintre acţiunile sale politice constituie momente de referinţă în istoria ţării noastre.

Ion Raţiu a rămas în memoria noastră ca un membru marcant al PNŢCD, un om de o excepţională forţă, care şi-a pus definitiv amprenta asupra vieţii politice româneşti, fiind un promotor al valorilor autenticei democraţii.