În aceste momente grele pentru România, când o guvernare iresponsabilă ne-a adus în pragul dezastrului economic şi social, PNŢCD este dezbinat din cauza orgoliilor unor lideri şi - în loc să se refacă unitatea partidului printr-un congres, cu participarea tuturor organizaţiilor - se forţează, pe data de 17 iulie, un congres nereprezentativ, în organizarea unor foruri nestatutare, de către aşa zişi lideri, care nu au nimic în comun cu tradiţiile şi valorile acestui partid.

În calitatea noastră de păstrători ai tradiţiilor şi valorilor PNŢCD, cerem membrilor şi simpatizanţilor noştri să nu participe la acţiuni care adâncesc dezbinarea, pentru ca nişte traseişti politici să încerce să acapareze conducerea partidului. Tradiţia de luptă eroică a înaintaşilor PNŢ, în slujba poporului român, cu sacrificiile lor pentru Ţară şi Neam, ne obligă la o atitudine dârză şi responsabilă faţă de destinul partidului.

Doi oameni care au trăit în ultimul secol şi care s-au întâlnit prin puşcării fac cinste făuritorilor de neam şi credinţă ai României. Ei sunt Iuliu Maniu şi Richard Wurmbrandt. Voci puternice înăuntrul şi în afara ţării, trecuţi prin infernul creat de lichelele comuniste, cei doi merită toată preţuirea noastră. Pe cealaltă listă doar câteva nume: Dej, Pauker, Nikolsky, Ceauşescu, Băsescu.

1. Partid naţional, PNŢCD promovează naţionalismul luminat, susţine interesele românilor, fără însă a persecuta etniile conlocuitoare.

Partid Creştin, PNŢCD acţionează pentru egalitatea tuturor fiinţelor omeneşti, în demnitatea şi libertatea conferite lor de Dumnezeu. PNŢCD nu admite să fie ofensat vreun concetăţean şi consideră că fiecare trebuie să aibă asigurate condiţii demne de viaţă şi să se bucure de respect pentru identitatea sa.

2. Zilele trecute, concetăţenii noştri maghiari au sărbătorit ziua de 15 Martie 1848, care a marcat începutul revoluţiei de la 1848.

În discursul său, preşedintele UDMR, domnul Markó Béla, a vorbit de „un  moment  luminos şi pur al naţiunii maghiare” la 1848, de faptul că Kossuth şi Petőfi „au vrut, în această parte a Europei, o libertate atât de largă, de nemărginită, încât din ea aveau parte din belşug toate naţiunile, iar dacă visul lor s-ar fi realizat, nimeni nu ar fi dus lipsă de libertate pe aceste meleaguri.” Domnul Vice Prim Ministru în Guvernul PDL-UDMR a afirmat că “adevărul trebuie devoalat !”

Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat este expresia politică, organizată, a două principii fundamentale ale tradiţiei istorice româneşti: ideea afirmării independenţei şi unităţii naţionale şi ideea realizării dreptăţii sociale, coroborate cu valorile şi principiile creştin-democraţiei moderne. În vremurile moderne, partidele care au susţinut în programele lor, în proporţii diferite, cele două principii amintite au fost Partidul Naţional Român din Transilvania şi Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat. Prin fuziunea lor din toamna anului 1926, a luat fiinţă Partidul Naţional Ţărănesc care, în scurt timp, a devenit cel mai puternic partid democrat din România. Ceea ce trebuie subliniat este continuitatea doctrinară şi politică de la Partidul Naţional Ţărănesc la Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – PNŢCD, în pofida vicisitudinilor istorice şi în pas cu evoluţia gândirii politice contemporane.

PARTIDUL NAŢIONAL ROMÂN

Începuturile Partidului Naţional Român (PNR) se regăsesc în istoria românilor transilvăneni, în lupta pentru drepturile lor legitime, individuale şi naţionale. Principiile pe care avea să fie mai târziu zidit PNR au fost enunţate de către Simion Bărnuţiu, la Blaj. Astfel, la 5/17 mai 1848, Adunarea Naţională de la Blaj a votat programul politic în 16 „punturi” al poporului român din Transilvania, care a stat la baza programului Partidului Naţional Român, printre care libertatea, egalitatea şi independenţa naţională, independenţa bisericii, asigurarea libertăţii individuale, înfiinţarea de şcoli româneşti de toate gradele ş.a. Nevoia de închegare a unui partid românesc a fost impusă de încorporarea Transilvaniei la Ungaria (1865) şi de constituirea monarhiei bicefale austro-ungare (1867).

Acordul dintre Iuliu Maniu şi Ion Mihalache cu privire la principiile fuziunii, încheiat la 12 iulie 1926 prevedea:

Consiliul dirigent ales de către Marele Sfat Naţional Român la 2 decembrie 1918, la Alba-Iulia.

• Iuliu Maniu - preşedinte
• Vasile Lucaciu
• Vasile Goldiş
• Ştefan Cicio Pop
• Ioan Suciu
• Aurel Vlad
• Octavian Goga
• Aurel Lazăr
• Alexandru Vaida
• Emil Haţieganu
• Valeriu Branişte
• Victor Bonţescu
• Romulus Boilă
• Ioan Fluieraş
• Iosif Jumanca

Ion Raţiu s-a născut la Turda, la 6 iunie 1917.

Şi-a făcut studiile la licee din Turda şi Cluj, iar pe urmă la Universitatea clujeană, unde, în 1938, şi-a luat licenţa în Drept. Încă din ultimul an de studii a lucrat în biroul lui Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu şi fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

A facut Şcoala de ofiţeri de rezervă la Craiova, unde a ieşit şef de promoţie.

A fost numit în Ministerul de Externe şi trimis la Londra în februarie 1940, unde a sosit în aprilie acelaşi an.

În vara lui 1940, Ion Raţiu a continuat să funcţioneze în postul sau la Legaţia Română de la Londra.

Corneliu Coposu s-a născut la data de 20 mai 1914, în Bobota, Sălaj, ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu şi al Aureliei Coposu, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iuliu Anceanu).

Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai apoi Facultatea de Drept a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj. A colaborat la ziarul clujean "România Nouă", condus de Zaharia Boilă, la "Mesajul" (Zalău) precum şi la oficiosul Bisericii Române Unite cu Roma, ziarul "Unirea" din Blaj.

În 1935, Corneliu Coposu a fost ales preşedinte al Organizaţiei Tineretului Universitar al PNŢ din Cluj.

Ion Mihalache, vicepreşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc şi preşedinte între anii 1933 şi 1937, s-a născut la 15 februarie 1882, în satul Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş).

A urmat cursurile şcolii normale "Carol I" din Câmpulung Muscel, fiind numit învăţător în comuna Ludeşti (Dâmboviţa).

Între 1903 şi 1910, Ion Mihalache a parcurs, cu rezultate excepţionale, toate examenele pentru ocuparea funcţiei de institutor.

Cu grad de căpitan, a participat la războiul pentru întregirea neamului (1916-1918). S-a distins în luptele de la Mărăşeşti, primind Ordinul "Mihai Viteazul".

În decembrie 1918 a întemeiat Partidul Ţărănesc, devenind preşedintele acestuia (1918-1926).

Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc (1926-1933 şi 1937-1947) şi de trei ori preşedinte al Consiliului de Miniştri (noiembrie 1928-iunie 1930, iunie 1930 - octombrie 1930, octombrie 1932 - ianuarie 1933), s-a născut la 8 ianuarie 1873, în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, judeţul Sălaj.

A studiat la Universităţile din Cluj, Viena şi Budapesta, devenind doctor în drept în anul 1896.

Iuliu Maniu şi-a început cariera politică în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania. Ales vicepreşedinte al partidului în anul 1904, a militat pentru lupta parlamentară ("activismul").

În 1906 devine deputat în Parlamentul de la Budapesta, susţinând drepturile legitime ale românilor din Transilvania.