În luna iunie 1990, regimul Iliescu-Roman a vrut să suprime prin teroare Opoziţia reală, cea de-abia ieşită din ilegalitate, să distrugă forţele care, în frunte cu PNŢCD, rezistaseră ocupaţiei sovieto-comuniste şi acţionau pentru desăvârşirea scopului Revoltei din Decembrie 1989 – eliminarea rămăşiţelor totalitarismului marxist.

Au fost peste 2.000 de victime: 100 de morţi, 746 de răniţi şi 1.041 de reţinuţi şi arestaţi abuziv. Au fost distruse locuinţe, sedii de universităţi, partide, asociaţii, ziare, automobile, etc. Asaltul brigăzilor minereşti ale poliţiei politice, arestările şi asasinatele în stradă din iunie 1990, au dat în vileag scopul violenţelor de după eliminarea lui Ceauşescu: menţinerea la putere a oligarhiei coloniale sovietice, prin înlocuirea totalitarismului deşănţat impus de Stalin cu neototalitarismul politically correct al lui Gorbaciov.

După mineriadă, zeci de mii de militanţi anti-comunişti s-au simţit alungaţi din Ţară, iar mulţi din cei rămaşi acasă au fost siliţi să renunţe la luptă. Democraţia incipientă a fost înăbuşită în faşă. Aparatul de Stat, justiţia şi cvasi-totalitatea presei au rămas în mâinile reţelei oligarhice care înlănţuie în continuare România. Autorii acţiunilor teroriste – Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Virgil Măgureanu, Răzvan Teodorescu şi reminiscenţele poliţiei politice – se împotrivesc cu disperare cercetării responsabililor şi judecării vinovaţilor. Constatăm cu indignare că, sfidând Legea şi Dreptatea, reuşesc de 19 ani să blocheze desfăşurarea procedurii judiciare. Deşi Preşedinţia României recunoştea – în iulie 2007 – că finalizarea dosarelor privind evenimentele din 1990 este aşteptată de întreaga societate, vedem ca promisiunile Preşedintelui Băsescu de a debloca această procedură nu s-au realizat.

Ruptura dintre minoritatea hegemonică a beneficiarilor comunismului şi masa oamenilor de bun-simţ, care resping impostura democraţiei “originale” promovate de formaţiunile iscate din PCR, este totală. Spectaculosul absenteism electoral de duminica trecută dovedeşte voinţa electoratului de a sancţiona partidele iscate din PCR – pe toate, fără excepţie – şi nu vreun pretins dezinteres al său pentru Europa.

Deşi au trecut aproape două decenii de la tragedia din iunie 1990, este evident că fără cercetarea judiciară a autorilor mineriadei şi fără pedepsirea vinovaţilor, România nu va fi o democraţie reală: legitimitatea regimului ei politic va fi ipotecată de un fapt originar: lovitura de forţă din iunie 1990, cunoscută ca Marea Mineriadă. Nedenunţarea de către clasa politică a actului terorist care a generat actualul sistem politic de la Bucureşti, dovedeşte încăpăţânarea acesteia de a asigura continuitatea sistemului oficial abolit la 22 Decembrie 1989, adică refuzul de a se despărţi cu adevărat de totalitarismul comunist.

PNŢCD le cere actualilor guvernanţi – chiar dacă mulţi dintre ei provin direct din FSN-ul lui iunie ‘90 şi îl au ca mentor pe Ion Iliescu, cel care a conceput banditismul de Stat, să aibă tăria de a-şi asuma – în sfârşit! – responsabilitatea morală şi politică pe care o cere cercetarea crimelor de acum 19 ani. Cerem Preşedintelui, Premierului şi Ministrului Justiţiei să se implice fără întârziere în înlăturarea piedicilor ridicate în calea spre Dreptate în Dosarul Mineriadei.

PNŢCD face un apel stăruitor către oamenii conştienţi şi responsabili din puternica majoritate (75%!) tăcută – pe care au învederat-o alegerile pentru Parlamentul European – cerându-le să înţeleagă importanţa lustraţiei pentru curăţirea Statului şi a societăţii de structurile care asigură perenitatea acestei expresii politice a crimei organizate, care este totalitarismul marxist.

Fără îndeplinirea acestor condiţii prealabile, nu se va putea relua firul întrerupt al continuităţii istorice a Statului Român, care presupune închiderea definitivă şi eliminarea completă a parantezei sovieto-marxiste din viaţa instituţiilor politice şi a societăţii româneşti.

Radu Sârbu

Preşedintele PNŢCD