Rezoluţia CNC al PNŢCD privind Reconcilierea Naţională
Unul dintre obiectivele politice majore al PNŢCD, încă de la reînfiinţarea sa în decembrie 1989, este reconcilierea naţională. Cei 45 de ani petrecuţi sub dictatură comunistă au fost devastatori pentru societatea românească. Rupturilor provocate de crimele regimului totalitar li s-au adăugat crimele înfăptuite de cei care au recuperat puterea prin confiscarea Revoluţiei şi crimele din timpul mineriadelor.
Între minoritatea hegemonică – beneficiară a regimului comunist - şi masa oamenilor de bun simţ, este o ruptură nerezolvată încă, deşi au trecut 20 de ani de la Revoluţia Anti-comunistă din Decembrie 1989.
Rănile societăţii româneşti sunt adânci şi sângerânde, iar pentru a fi vindecate este nevoie de reconciliere. Reconcilierea naţională poate fi făcută numai în spiritul moralei creştine, pe baza adevărului şi prin lustraţie. Trebuie făcut public adevărul despre crime, trebuie ca vinovaţii să se căiască şi să se retragă din funcţiile pe care le deţin, iar victimele să ierte.
Acordul de Reconciliere Naţională, semnat de PNŢCD cu PSD, la 1 Decembrie 2009, reprezintă doar un prim pas în direcţia reconcilierii românilor. Pentru a nu rămâne – ca şi declaraţia de condamnare a comunismului - un gest politic formal, motivat de circumstanţe electorale, Acordul trebuie asumat şi de celelate forţe politice şi urmat de măsuri concrete.
- Cere partidelor de la Guvernare - Partidului Democrat-Liberal şi Uniunii Democrate a Maghiarilor din România - să se alăture acestui Acord şi - ca urmare - să iniţieze, după modelul aplicat în Polonia începand cu 1 ianuarie 2010, o lege prin care să se reducă cu 50% pensiile celor care au făcut parte din nomenclatura comunistă şi din structurile aparatului represiv al statului totalitar. Sumele degajate astfel ar depăşi salariile celor 15.000 de dascăli concediaţi.
- Cere Partidului Social Democrat ca, la apropiatul său congres să reconfirme Acordul de reconciliere naţională încheiat cu PNŢCD, la 1 Decembrie 2009, la Timişoara.
- Va iniţia demersuri pentru constituirea unei Comisii Naţionale de Reconciliere, formată din personalităţi ale societăţii româneşti şi prezidată de Majestatea Sa, Regele Mihai I.
PNŢCD face un apel stăruitor către oamenii conştienţi şi responsabili să înţeleagă importanţa unor asemenea căi de lustraţie, uşor de realizat şi care - având în vedere şi criza economică actuală - ar mai modera situaţia grea a oamenilor.
Fără îndeplinirea unor măsuri concrete de combatere a comunismului şi de sancţionare a slujitorilor lui, nu se va putea relua firul întrerupt al continuităţii istorice a Statului Român, care presupune închiderea definitivă şi eliminarea completă a parantezei sovieto-marxiste din viaţa instituţiilor politice şi a societăţii româneşti.
-
- Comentaţi
Versiune pentru tipărire- Trimiteţi unui prieten
- 381 afişări
In a uita si ierta crime odiose ni se cere un act supra omenesc.
In a uita si ierta crime odiose ni se cere un act supra omenesc si nu suntem dect oameni jefuiti a caror parinti si frati au fost asasinati. Nu putem asta!
Respectul si loialitatea noastra pentru Partidul Natinal Taranesc este total dar nu trebuie sa ne grabim in a inbratisa talharii si asasinii cari inca nu au ajuns in stadiul in care mana noastra intinsa le va folosi.
Vor intelega in mod gresit gestul nobil ce il propuneti. Nu a venit inca timpul.
Asasinii lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si sutelor de mii de National Taranisti nejudecati si ne condamnati cari au pierit in inchisori si la munca fortata. Talharii inca nu au ajuns sa se caiasca dar vine vremea cand le vom plange de mila. Nu fiindca am fi destul de tari ca sa ii pedepsim sau ca ne este in fire razbunarea doar fiindca ei servesc un sistem talharesc care are o meteahna de ne ocolit. Fiindca talharul cade in momentul in care nu mai are victime. In acea clipa talharul este cersetor. Dusmanii nostrii sunt talhari!
Nu spunem nimic nou chair si istoria recenta ne arata prin prabusirea Uniunii Sovietice in clipa cand victimile lor "tarile fratesti" au fost secatuite de prietenul de la rasarit a fost nevoita sa traga oblonul. Ultima care scapa de imbratisarea sufocanta este Moldova.
Noi National Taranistii trebuie sa ajungem atat de tari si importanti
incat fostii nostri asupritori sa isi vada salvarea in noi din mocirla in cere se balacesc si in care se vor ineca daca nu isi scimba atitudinea.
Vine ziua sa ne pregatim pentru ea. Suntem siguri ca vom reusi fiindca o dorim din tot sufletul iar alturi de noi este natura fiintei umane care a gresit des dar intodeauna la nivel personal, la nivelul familiei sau nivel de tara a dorit si a reusit sa redreseze gresli cari la un moment dat pareau ireparabile.
Christian Gallus