Se împlinesc 20 ani de la naşterea şi adoptarea unuia dintre cele mai importante documente ale României post-revoluţionare – Proclamaţia de la Timişoara. Dacă privim astăzi cele 13 puncte ale Proclamaţiei, multe ni se vor părea depăşite. La multe dintre ele ne vom mira cât de naivi am putut să fim în acel 11 martie 1990, încât chiar credeam că ar fi cu putinţă ca ceea ce era sintetizat în Proclamaţia de la Timişoara să se şi împlinească vreodată.

Cel mai grav lucru, după 20 ani, este faptul că foştii securişti şi activişti comunişti nu au fost eliminaţi din viaţa publică, ba mai mult decât atât, conduc în continuare destinele ţării. Citiţi integral »

1. Constituţia este un contract social între naţiune şi putere, prin care naţiunea determină drepturile pe care şi le rezervă, prerogativele cu care mandatează limitativ puterea, să le exercite în numele ei şi pentru ea, precum şi modalităţile de exercitare, anume separarea puterilor în Stat. Din păcate, aceste chestiuni nu au constituit subiect de dezbatere publică la începutul anilor ’90, ceea ce a pus la îndoială însăşi legitimitatea Statului, pe care cei mai mulţi dintre români îl percep ca fiind străin naţiunii. Constituţiile post-decembriste discută doar despre Stat şi autorităţile sale, nu despre naţiune, drepturile omului şi ale cetăţeanului şi nici despre puterile delegate Statului. Calitatea Constituţiei determină calitatea organizării statale şi este esenţial ca poporul să încredinţeze atribuţii, nu clasa politică să şi le aroge. Citiţi integral »

În anul 2009, se împlinesc cei 20 de ani după care – spunea Silviu Brucan – va fi democraţie în România. Vedem cu toţii că răposatul „guru” s-a înşelat, ca de atâtea alte ori (de ex., când a calificat, ca fiind un guvern de premianţi, guvernul Roman, în timpul căruia PIB-ul României a scăzut ca-n vreme de război!). La 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, la 5 ani de la intrarea ţării în NATO, la 3 ani de la aderarea la UE, România este singura ţară din UE care nu are alternativă politică! În România nu mai există opoziţie! Am ajuns ca Rusia şi Belarusia! Citiţi integral »

Primele alegeri uninominale pentru Parlamentul României au fost un eşec major! Nedorite de partide, dar impuse prin referendum de preşedintele Traian Băsescu, din populism şi din dorinţa de a fi un “preşedinte jucător”, alegerile au bătut toate recordurile în materie de absenteism al electoratului. Cifrele demonstrează că aproape două treimi dintre români nu au găsit o motivaţie suficientă pentru a merge să voteze.

La alegerile parlamentare care au avut loc la 30 noiembrie 2008, au fost înscrişi pe liste 18.464.274 cetăţeni cu drept de vot. Dintre aceştia, s-au prezentat la urne numai 7.238.870 cetăţeni, reprezentând 39,20% din total. 210.994 de voturi au fost nule, iar 139.139 au fost albe, ceea ce face ca numărul total de voturi valabil exprimate să fie de 6.888.737, reprezentând 37,30% din totalul românilor cu drept de vot. Citiţi integral »