În spatele uşilor închise, coaliţia de guvernare îşi negociază supravieţuirea. Târguiala se face pe seama noastră, în maniera bine cunoscută: „mai dă ceva, mai pun şi eu şi iaca-i bine!”. Pentru ca să-l realeagă pe Băsescu preşedinte, au amânat un an şi jumătate combaterea crizei. Acum, promit ungurilor modificarea statutului minorităţilor şi o nouă împărţire a regiunilor de dezvoltare, pentru susţinerea schimbării constituţiei! Citiţi integral »

Pedeliştii se mişcă în Uniunea Europeană ca elefantul în prăvălia cu porţelanuri, făcând boacăne după boacăne şi izolând tot mai mult România.

Într-adevăr, România ar putea denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare - instituit ca urmare a unui gentlemen agreement, din cauză că noi nu îndeplineam toate condiţiile în momentul admiterii în UE - dar aceasta ar însemna renunţarea la orice pretenţie de a fi trataţi ca gentlemeni. Şantajând cu blocarea accesului Croaţiei în UE, şleahta 3B se descalifică complet! Citiţi integral »

Evenimentele recente din PDL au declanşat, cum era şi de aşteptat, o avalanşă de explicaţii şi de scenarii, mai mult sau mai puţin fanteziste. Sunt invocate onoarea, scenarii de manipulare sau simple răfuieli de tip „PolitBirou”, de la vârful partidului de guvernământ.

Toate aceste explicaţii pot să surprindă crâmpeie de adevăr, dar, în opinia mea, păcătuiesc prin aceea că se găsesc prea „aproape” de ceea ce se întâmplă. Individualităţile celor implicaţi în „carnagiul” luptei pentru putere din PDL se rezolvă într-o ecuaţie mai amplă, unde miza este politică, dacă nu istorică. O privire mai detaşată, aruncată de ceva mai „sus” asupra acestor „ghionturi” colegiale, s-ar putea să ne spună mai multe despre ceea ce se întâmplă. Citiţi integral »

În  discursul public din afara PNŢ-ului, se face tot mai des referire la Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Dintr-un anumit punct de vedere, invocarea acestor imagini politice, este uşor de înţeles. În  „pustietatea” de personalităţi, care a „lovit” România mai rău decât  un cancer naţional, oamenii se uită cu înfrigurare şi ardoare către ceea ce au avut mai bun imediat după Revoluţie. Se întorc spre ei obosiţi, după ce au fost invariabil înşelaţi de toţi falşii idoli şi chipuri de lut la care, legislatură după legislatură, s-au tot închinat. Încă îl mai caută pe cel „ales”, nu de false sondaje sau alegeri măsluite, ci de „ceruri”, pentru a spune „Iată omul!”. Citiţi integral »

În mod cu totul paradoxal, la falimentul actualului regim se contabilizează şi atrofierea, dacă nu dispariţia, Societăţii Civile. Paradoxal,  pentru că atunci când Alianţa „DA” ajungea la putere – mai exact, când PD-ul, aşa cum se va dovedi la ceasul adevărului, ajungea la putere – făcea  pe valul susţinerii triumfaliste a analiştilor consacraţi, a scriitorilor de catifea, a filosofilor şi a criticilor ce ne îndrumau în depistarea lichelelor şi a imposturii. După ei, sute de mii de profesori şi medici, care acum îşi iau lumea în cap, sau cărora le cade la propriu şcoala şi spitalul în cap, îşi dădeau girul pentru o guvernare declarat anticomunistă. Citiţi integral »