Demersul meu vizează nu atât calitatea dumneavoastră de avocat – o categorie profesională destul de dură, trebuie să recunoaşteţi – cât pe cea umanistă şi, în principiu, mai umană. Dacă nu am înţeles greşit, sunteţi şi absolvent de filologie…

În acest caz, vă aduceţi, cu siguranţă, aminte de „Marele Inchizitor” din „Fraţii Karamazov”. Atât de mult sufereau oamenii în anii cei mai teribili ai Inchiziţiei, încât nu puţini erau aceia care implorau atunci o descindere a lui Iisus printre ei. Nici acum nu suntem prea departe în România de practici asemănătoare, cu diferenţa că rugurilor pe care se ardeau eretici trebuiau să le ia locul, conform tradiţiei noastre, ţepele de aiurea. Citiţi integral »

În aceste momente grele pentru România, când o guvernare iresponsabilă ne-a adus în pragul dezastrului economic şi social, PNŢCD este dezbinat din cauza orgoliilor unor lideri şi - în loc să se refacă unitatea partidului printr-un congres, cu participarea tuturor organizaţiilor - se forţează, pe data de 17 iulie, un congres nereprezentativ, în organizarea unor foruri nestatutare, de către aşa zişi lideri, care nu au nimic în comun cu tradiţiile şi valorile acestui partid.

În calitatea noastră de păstrători ai tradiţiilor şi valorilor PNŢCD, cerem membrilor şi simpatizanţilor noştri să nu participe la acţiuni care adâncesc dezbinarea, pentru ca nişte traseişti politici să încerce să acapareze conducerea partidului. Tradiţia de luptă eroică a înaintaşilor PNŢ, în slujba poporului român, cu sacrificiile lor pentru Ţară şi Neam, ne obligă la o atitudine dârză şi responsabilă faţă de destinul partidului. Citiţi integral »

Astăzi se împlinesc 96 de ani de la naşterea celui care a fost Corneliu Coposu, cu siguranţă cea mai importantă personalitate a istoriei postbelice româneşti. "Preşedintele moral al românilor" a reprezentat un punct de reper pentru tot ceea ce s-a întâmplat în România după 1989. A fost iubit şi urât, temut şi respectat, adulat şi calomniat. Întotdeauna, însă, atât prietenii cât şi adversarii politici, atunci când venea vorba despre Corneliu Coposu se înclinau în faţa staturii acestuia, a statutului său etic care îl diferenţia de restul politicienilor.

Creştin-democrat şi monarhist

În 1987, Corneliu Coposu afiliază PNŢ, aflat în clandestinitate, la Internaţionala Creştin-Democrată (ICD), adresând o cerere în acest sens lui Jean-Marie Daillet, vicepreşedinte al ICD. După 1990 devine liderul opoziţiei împotriva neocomuniştilor care au acaparat puterea şi care căutau să monopolizeze puterea executivă şi legislativă, confiscând Revoluţia din decembrie 1989. Citiţi integral »

În decembrie 2008, Biroul Naţional de Conducere a aprobat, acordarea de DIPLOME veteranilor PNŢCD. Diplomele sunt tipărite, semnate de Preşedintele PNŢCD şi de Preşedintele Senatului PNŢCD, gata pentru a fi completate cu numele celor distinşi.

Criteriile pentru acordarea Diplomei sunt:

• Activitatea politică desfăşurată în PNŢ (înainte de comunism).
• Calitatea de fost deţinut politic.
• Activitatea politică desfăşurată după 1989 (funcţii deţinute în Partid şi în Stat).
• Vechimea în partid.

Cerem conducerilor Senatului PNŢCD, a Comitetului Românilor de Pretutindeni, liderilor judeţeni şi ai sectoarelor din Bucureşti ca împreună cu membrii locali ai Senatului PNŢCD, să facă propuneri de persoane  demne de a primi Diploma. Citiţi integral »

Premise

1. De la înfiinţarea sa, Partidul Naţional Român, rădăcina ardeleană a PNŢ, respectiv a PNŢCD, a aşezat problema naţională în centrul acţiunii sale politice. Naţionalismul luminat este principiul - definit de Maniu - pe care PNR, iar apoi PNŢ şi PNŢCD şi-au fundamentat întotdeauna acţiunea politică. Partidul nostru a militat pentru drepturile românilor din Transilvania, dar în respectul strict al drepturilor celorlalte popoare.

2. PNŢ a denunţat cu toată fermitatea atât pactul Ribbentrop–Molotov, cât şi Dictatul de la Viena, din cauza cărora România a pierdut Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei. PNŢ a aprobat războiul de recuperare a provinciilor româneşti ocupate de sovietici, cerând însă ca armatele române să se oprească pe Nistru. Citiţi integral »