1. Starea actuală a agriculturii şi satului

1.1. Problemele generale ale satului românesc Citiţi integral »

1. Legiferarea evaluării economice a terenului agricol şi forestier, în scopul fundamentării categoriilor economice ce se negociază pe piaţa funciară (preţ, arendă, dividend).
2. Elaborarea unui cadru legislativ pentru normarea într-o formulă coerentă şi unitară acţiunile de piaţă funciară (vânzare-cumpărare, cooperare, asociere, arendare, închiriere), în scopul creşterii dimensiunii exploataţiilor agricole.
3. Legiferarea acţiunilor de comasare a parcelelor de teren, prin includerea acestei acţiuni în categoria lucrărilor de îmbunătăţii funciare, înfiinţarea unei burse locale privind schimbul de parcele şi realizarea schimbului prin echivalenţă valorică.
4. Realizarea unui sistem modern şi standardizat de delimitare (bornare) a parcelelor de teren.
5. Formarea unui corp de experţi evaluatori specializaţi în evaluarea economică a terenurilor agricole şi forestiere.
6. Constituirea şi implementarea unui sistem informatizat - la nivel naţional, regional şi local – pentru pieţele agricole şi piaţa funciară.

Prin cele două Legi nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, gospodăriilor ţărăneşti li s-a restituit numai teritoriul. La colectivizare li s-au luat însă atât utilajele, cât şi animalele. Statul a rămas încă dator faţă de gospodăria ţărănească. Aceasta este azi majoritar de subzistenţă - din lipsa utilajelor - şi abia apoi din cauza altor neajunsuri.

Ruralii nu percep restituirea teritoriului ca pe o schimbare socială, ci mai degrabă ca pe o povară. Pentru ei, prima schimbare socială reală post-comunistă s-a petrecut numai când fiii şi fiicele lor au putut să plece la muncă în străinătate.

În ceea ce priveşte calitatea vieţii, dintr-un eşantion de 103 gospodării, un număr de 65 de capi de familie au considerat bună şi mai bună viaţa înainte de 1989, 14 o consideră satisfăcătoare, iar 24 nesatisfăcătoare.

Calitatea vieţii după 1989, din acelaşi eşantion: 17 o socotesc bună, 27 satisfăcătoare, 59 nesatisfăcătoare.

În comunităţile rurale există o categorie socială (7 familii la 100) care practică o economie dezvoltată peste nivelul economiei de subzistenţă. Aceste familii sunt nucleul afirmării clasei mijlocii din rural. Citiţi integral »

Satul românesc a fost de veacuri un reazem de luptă, libertate şi ideal, în cele mai grele momente ale istoriei şi societăţii româneşti. Când bătăliile au fost câştigate, învingători au fost şi sătenii cu pământurile lor, iar atunci când bătăliile s-au pierdut, talpa ţării a suferit cel mai mult.

Astăzi nu numai satele suferă datorită unei politici de abandon. Nici un guvern de până azi n-a avut o politică a pământului, agrară şi durabilă, care să pună la lucru satul şi sătenii, spre bunăstarea lor, dar şi a societăţii româneşti în ansamblu. Citiţi integral »