Comunismul a fost ab initio criminal, întrucât a conceput doctrinar şi a acţionat oficial în mod explicit pentru exterminarea unor întregi categorii sociale.

În România, comunismul a fost impus din exterior, cu o forţă brutală şi cu o sălbăticie care au depăşit cu mult puterea de rezistenţă a poporului roman. Răspunderea celor din Occident, care au avut posibilităţi reale - materiale şi militare - pentru a opri înaintarea spre vest a comunismului este mai mare decât a celor care au fost băgaţi cu forţa tancurilor şi mitralierelor în ţarcul comunist şi au fost copleşiţi prin teroare şi închisori.

Suntem convinşi că a sosit timpul ca generaţiile actuale, în frunte cu cei puternici din punct de vedere spiritual, să-şi ia răspunderea patriotică de a ajuta poporul român să iasă din colapsul actual, să se elibereze definitiv de mentalităţile şi practicile comuniste şi să asigure înfăptuirea Statului de Drept şi funcţionarea economiei de piaţă.

Scopul PNŢCD este refacerea României autentice, distrusă de orânduirea de natură criminală şi de obârşie străină, care a dăinuit între 30 Decembrie 1947 şi 22 Decembrie 1989. PNŢCD remarcă egalitatea între holocaustul nazist şi cel comunist, fiind vorba de două sisteme totalitare, care - pentru a se impune - au recurs la crime împotriva umanităţii. Consecinţele lor devastatoare pentru România se întrevăd la toate nivelurile vieţii societăţii.

În acest context, obiectivele fundamentale ale PNŢCD sunt:

1. Reluarea firului întrerupt al continuităţii istorice, prin închiderea totală şi eliminarea definitivă a parantezei sovieto-marxiste din viaţa Statului şi a societăţii noastre;
2. Reîntregirea României în graniţele internaţional recunoscute la 1 septembrie 1939, prin anularea efectelor pactului încheiat la 23 august 1939 între puterile totalitare;
3. Restaurarea democraţiei, prin revenirea la ordinea constituţională, voită de români, dar înlăturată cu forţa de ocupantul străin;
4. Regenerarea ţesutului social şi refacerea solidarităţii naţionale, destructurate de teroarea fizică şi de condiţionarea ideologică;
5. Restituirea integrală a proprietăţii private – baza independenţei personale, a activităţii economice şi a bunăstării generate de aceasta;
6. Lichidarea sechelelor instituţionale şi umane ale totalitarismului marxist, începând cu corupţia, forma de „tranziţie” a delincvenţei sale intrinseci, prin deposedarea oligarhiei coloniale sovietice de situaţiile politice, patrimoniale şi sociale pe care membrii ei şi le-au însuşit prin crimă, jaf şi înşelătorie;
7. Reaşezarea pe temeiuri morale şi materiale sănătoase a economiei naţionale şi a raporturilor sociale, de care depind prosperitatea românilor şi armonia relaţiilor dintre ei.

Pentru îndeplinirea oricăruia dintre obiectivele mai sus menţionate este necesară o lege a lustraţiei, după modelul ceh, care să ducă la posibilitatea restabilirii ierarhiilor corecte de valori în toate domeniile vieţii sociale şi să acorde, în sfârşit, egalitatea în şanse victimelor, faţă de călăi.

Lustraţia – un pas necesar pentru Reconcilierea Naţională

Există o contradicţie serioasă între militantismul celor care au suferit sub regimul comunist şi înţeleg imperativul democratizării ţării şi frica de schimbare, respectiv opoziţia faţă de democraţie a  colaboraţioniştilor, care se tem că vor fi marginalizaţi sau chiar pedepsiţi pentru atitudinile lor anterioare. Atenuarea acestei contradicţii şi rezolvarea ei echitabilă într-o ţară creştină se poate face prin Reconciliere Naţională.

Câteva principii ale Reconcilierii Naţionale:

1. Reconcilierea trebuie să se bazeze pe Adevăr şi pe Morala Creştină.
2. Combaterea comunismului, ca ideologie şi practică politico-socială a fost şi este legitimă şi necesară. Toţi cei condamnaţi pentru că s-au opus comunismului trebuie să fie reabilitaţi pe deplin, prin lege şi în plan moral.
3. Vinovăţia celor care au colaborat cu regimul comunist este reală şi trebuie să fie recunoscută şi regretată public.
4. Căinţa celor care au greşit şi iertarea din partea celor care au suferit sunt egal necesare pentru o comunitate care vrea să devină echilibrată şi stabilă, care vrea să se vindece de un trecut bolnav, să elimine conflicte grave şi să realizeze reconcilierea. În această privinţă, deconspirarea vechii Securităţi ar trebui să preceadă accesul la propriile dosare.
5. Lumea politică românească din perioada 1945-1989 a fost anormală. Fenomenul comunist a depăşit puterea de înţelegere şi de rezistenţă a celor mai mulţi, prin teroarea generalizată şi îndoctrinarea anti-democratică. Această situaţie oferă circumstanţe atenuante celor care au greşit.
6. Cei care au intrat în PCR, indiferent de motive şi de poziţiile deţinute, au datoria:
   1. Să-şi asume greşeala şi răspunderea morală pe care o au pentru că au aderat la un partid care îl nega pe Dumnezeu şi nega democraţia, înlocuind-o cu teoria partidului unic, cu lupta de clasă şi cu privarea persoanei de proprietatea privată şi de libertate.
   2. Să respecte memoria victimelor comunismului, dar şi pe supravieţuitorii terorii comuniste. Orice subestimare sau negare a sacrificiilor este echivalentă cu blasfemia faţă de martirajul poporului roman şi este contrară reconcilierii naţionale.
7. Cei care au suferit pentru că nu au colaborat cu vechiul regim sau chiar au opus rezistenţă deschisă comunismului, trebuie:
   1. Să manifeste înţelegere şi îngăduinţă faţă de ceilalţi, faţă de foştii membri ai PCR;
   2. Să prezinte cu modestie meritele proprii, să accepte că şi-ar minimaliza propria suferinţă dacă ar cere privilegii politice în schimbul suferinţei.
8. Rezistenţa, suferinţa şi iertarea unora, împreună cu conştiinţa responsabilităţii, dorinţa de ispăşire a greşelilor şi căinţa altora vor fi factorii de refacere a solidarităţii comunitare şi de construire a noii Românii.
9. Buna credinţă a tuturor este un factor decisive în întregul process de renaştere naţională.
10. Liderii politici au responsabilităţile primordiale pentru a înfăptui democraţia şi Statul de Drept. Liderii, în primul rând cei spirituali, trebuie să lucreze prin exemplul propriu şi prin încurajarea aspiraţiilor spre adevăr şi bine, pentru întărirea factorului moral. Liderii adevăraţi vor fi urmaţi de popor.