Încă de la primul manifest (19 octombrie 1926), Partidul Naţional Ţărănesc şi-a proclamat hotărârea de a răsturna guvernul averescan şi a pune capăt oligarhiei liberale. În acest scop, a făcut apel la opinia publică: „PNŢ vă cere sprijin şi vă cheamă sub steagul său”.

În orientarea internă a criticat politica economică şi fiscală a averescanilor, care subordonau guvernul intereselor economice ale Partidului Naţional Liberal.

Partidul Naţional Ţărănesc a sprijinit politica externă de consolidare a alianţelor care urmăreau integritatea teritoriului României. Încercarea partidului averescan de a atrage PNŢ într-un guvern de uniune naţională a eşuat (decembrie 1926-ianuarie 1927).

Devenit dizident în partid, un grup condus de dr. Nicolae Lupu a părăsit PNŢ, a reînfiinţat Partidul Ţărănesc (19 februarie 1927) şi şi-a arătat disponibilitatea de a colabora cu Partidul Naţional Liberal.

Sub guvernarea liberală a lui Ion I. C. Brătianu, după o campanie electorală violentă, la alegerile din iunie 1927, Partidul Naţional Liberal a obţinut 61,69% din voturile alegătorilor (318 deputaţi, inclusiv cu prima oferită de legea electorală), iar Partidul Naţional Ţărănesc - 22,09% (54 deputaţi).

La 20 iulie 1927, a încetat din viaţă Regele Ferdinand, ceea ce avut drept urmare intrarea în funcţiune a Regenţei (prin „actul de la 4 ianuarie 1926” a fost anulat dreptul de succesiune la coroana României a principelelui Carol), întrucât moştenitorul tronului, Mihai, fiul lui Carol şi nepotul lui Ferdinand, era minor.

La 24 noiembrie 1927, a încetat din viaţă şi Ion I. C. Brătianu. Succesorul său la Preşedinţia Consiliului de Miniştri desemnat de Regenţă, Vintilă Brătianu, i-a propus lui Iuliu Maniu colaborarea, asigurându-i 45% din locurile din Parlament, ofertă neacceptată de către acesta.

În perioada ianuarie-martie 1928, s-au organizat adunări locale, judeţene şi provinciale în toată ţara şi s-a cerut Regenţei „îndepărtarea guvernului prezidat de Vintilă Brătianu, dizolvarea Parlamentului şi alegeri libere şi cinstite”. La 18 martie 1928, în urma unei manifestaţii în Bucureşti, la care au participat 40.000 de oameni, Iuliu Maniu a prezentat o moţiune la Palat. Întrucât Regenţa a amânat decizia privind demiterea guvernului liberal, PNŢ a hotărât retragerea din Parlament a propriilor deputaţi şi senatori, constituirea lor într-un for politic independent şi convocarea unei mari adunări naţionale la Alba-Iulia, simultan cu alte cinci întruniri organizate în oraşele Bucureşti, Brăila, Cernăuţi, Craiova şi Iaşi.

În ziua de 6 mai 1928, în sala teatrului „I. L. Caragiale” din Alba-Iulia, s-a desfăşurat al doilea Congres general al Partidului Naţional Ţărănesc, cu participarea a 677 delegaţi din toate judeţele ţării. Prin rezoluţia congresului, se cerea Regenţei demiterea guvernului liberal şi instalarea unui guvern naţional-ţărănist. În continuare, delegaţii s-au deplasat pe platoul cetăţii, unde erau adunate peste 100.000 de persoane.

Cu toată atitudinea sobră şi rezervată impusă de către Iuliu Maniu, spiritele s-au înfierbântat şi lumea prezentă a cerut să se pornească un marş spre Capitală. Conducerea partidului a reuşit să-i calmeze pe manifestanţi şi să-i determine să renunţe la ideea marşului.

Regenţa şi guvernul au ignorat avertismentul şi nu au reacţionat, deşi răsunetul intern şi extern al manifestaţiei de la Alba-Iulia a fost extraordinar. În această situaţie, manifestaţiile antiguvernamentale s-au repetat săptămânal.

Situaţia financiară a ţării era dezastruoasă. Încercările lui Vintilă Brătianu de a obţine un credit în vederea stabilizării monetare, măsură aprobată de Parlament, s-au lovit de refuzul creditorilor străini. După demisia guvernului (3 noiembrie 1928), încercările Regenţei de a forma un guvern de uniune naţională au fost respinse de Iuliu Maniu, care a declarat că Partidul Naţional Ţărănesc îşi asumă întreaga răspundere a guvernării.

La 8 noiembrie 1928, Iuliu Maniu a primit din parte Regenţei însărcinarea de a forma noul guvern.