I. Principii:

• Sănătatea populaţiei este un deziderat naţional şi nu sectorial, este o ţintă permanentă şi comportă luarea unor măsuri pe termen scurt, mediu şi lung, care trebuie să fie respectate de orice formaţiune politică, atunci când participă la administrarea ţării.
• PNŢCD consideră că elementul central, în jurul căruia se construiesc programele de sănătate, trebuie să fie omul, cetăţeanul României cu interesele lui, fie că este sănătos sau bolnav.
• În materie de asigurare a sănătăţii populaţiei şi de combatere a bolilor, trebuie să fie conlucrare, cooperare şi nu competiţie între diversele partide politice care operează în România.
• Ceea ce particularizează aceste politici trebuie să fie reprezentat exclusiv prin mijloacele logistice puse în mişcare.

II. Obiective Citiţi integral »

1. Legiferarea evaluării economice a terenului agricol şi forestier, în scopul fundamentării categoriilor economice ce se negociază pe piaţa funciară (preţ, arendă, dividend).
2. Elaborarea unui cadru legislativ pentru normarea într-o formulă coerentă şi unitară acţiunile de piaţă funciară (vânzare-cumpărare, cooperare, asociere, arendare, închiriere), în scopul creşterii dimensiunii exploataţiilor agricole.
3. Legiferarea acţiunilor de comasare a parcelelor de teren, prin includerea acestei acţiuni în categoria lucrărilor de îmbunătăţii funciare, înfiinţarea unei burse locale privind schimbul de parcele şi realizarea schimbului prin echivalenţă valorică.
4. Realizarea unui sistem modern şi standardizat de delimitare (bornare) a parcelelor de teren.
5. Formarea unui corp de experţi evaluatori specializaţi în evaluarea economică a terenurilor agricole şi forestiere.
6. Constituirea şi implementarea unui sistem informatizat - la nivel naţional, regional şi local – pentru pieţele agricole şi piaţa funciară.

Prin cele două Legi nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, gospodăriilor ţărăneşti li s-a restituit numai teritoriul. La colectivizare li s-au luat însă atât utilajele, cât şi animalele. Statul a rămas încă dator faţă de gospodăria ţărănească. Aceasta este azi majoritar de subzistenţă - din lipsa utilajelor - şi abia apoi din cauza altor neajunsuri.

Ruralii nu percep restituirea teritoriului ca pe o schimbare socială, ci mai degrabă ca pe o povară. Pentru ei, prima schimbare socială reală post-comunistă s-a petrecut numai când fiii şi fiicele lor au putut să plece la muncă în străinătate.

În ceea ce priveşte calitatea vieţii, dintr-un eşantion de 103 gospodării, un număr de 65 de capi de familie au considerat bună şi mai bună viaţa înainte de 1989, 14 o consideră satisfăcătoare, iar 24 nesatisfăcătoare.

Calitatea vieţii după 1989, din acelaşi eşantion: 17 o socotesc bună, 27 satisfăcătoare, 59 nesatisfăcătoare.

În comunităţile rurale există o categorie socială (7 familii la 100) care practică o economie dezvoltată peste nivelul economiei de subzistenţă. Aceste familii sunt nucleul afirmării clasei mijlocii din rural. Citiţi integral »

1. România europeană are nevoie de o reconsiderare a exerciţiului puterii, de o redefinire a Statului şi a funcţiilor sale

După perioada Statului comunist-totalitar – caracterizat prin funcţia represivă – în prezent, la 20 ani de la Revoluţie, când Statul - birocratic, ineficient şi corupt - iroseşte resursele bugetare, pare evident că Statul trebuie să se reabiliteze în faţa cetăţenilor săi. Statul a fost mult prea prezent în viaţa individului, ca un stăpân absolut şi necontestat, lucru care a distorsionat mentalitatea cetăţeanului şi a amplificat birocratizarea instituţiilor şi funcţiilor Statului. Credem că Statul român are nevoie de o redefinire, atât pe plan intern, cât şi în faţa opiniei publice internaţionale. Redefinirea este cu atât mai necesară cu cât, sub presiunea globalizării, Statul pierde o parte din atribuţiile sale şi – mai ales - nu mai trebuie să exerseze asupra cetăţenilor săi o putere fără limite. Citiţi integral »