Prin cele două Legi nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, gospodăriilor ţărăneşti li s-a restituit numai teritoriul. La colectivizare li s-au luat însă atât utilajele, cât şi animalele. Statul a rămas încă dator faţă de gospodăria ţărănească. Aceasta este azi majoritar de subzistenţă - din lipsa utilajelor - şi abia apoi din cauza altor neajunsuri.

Ruralii nu percep restituirea teritoriului ca pe o schimbare socială, ci mai degrabă ca pe o povară. Pentru ei, prima schimbare socială reală post-comunistă s-a petrecut numai când fiii şi fiicele lor au putut să plece la muncă în străinătate.

În ceea ce priveşte calitatea vieţii, dintr-un eşantion de 103 gospodării, un număr de 65 de capi de familie au considerat bună şi mai bună viaţa înainte de 1989, 14 o consideră satisfăcătoare, iar 24 nesatisfăcătoare.

Calitatea vieţii după 1989, din acelaşi eşantion: 17 o socotesc bună, 27 satisfăcătoare, 59 nesatisfăcătoare.

În comunităţile rurale există o categorie socială (7 familii la 100) care practică o economie dezvoltată peste nivelul economiei de subzistenţă. Aceste familii sunt nucleul afirmării clasei mijlocii din rural.

Comercializarea produselor agricole este benefică familiilor numai prin capitalismul de reţea, un sistem familial de vânzare a produselor agricole, în care rudele producătoare de la sat vând prin rudele stabilite la oraş (fii, nepoţi, verişori, gineri). În acest mod se ocolesc intermediarii, cei datorită cărora produsele se vând mai scump.

Există o tendinţă identificată sociologic, de respingere a asocierii, pentru cei care o confundă pe aceasta cu vechile CAP-uri. În mod real, sunt funcţionale asociaţiile pentru creşterea animalelor (oi şi vaci), dar ele trebuie extinse spre activităţi comerciale şi de procurare a utilajelor. Nu sunt funcţionale pentru activităţi agrare: culturi de grâu, porumb, unde se manifestă eficient arendarea.

Dacă într-o comunitate există o tendinţă economică dominantă, activităţile alternative nu-şi găsesc locul. Sunt socotite activităţi alternative: turismul rural, industria casnică, agricultura ecologică.

Publicul care poate recepta mesaje politice pragmatice pentru gospodăria ţărănească şi satul românesc sunt „căpşunarii”.