Corneliu Coposu s-a născut la data de 20 mai 1914, în Bobota, Sălaj, ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu şi al Aureliei Coposu, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iuliu Anceanu).

Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai apoi Facultatea de Drept a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj. A colaborat la ziarul clujean "România Nouă", condus de Zaharia Boilă, la "Mesajul" (Zalău) precum şi la oficiosul Bisericii Române Unite cu Roma, ziarul "Unirea" din Blaj.

În 1935, Corneliu Coposu a fost ales preşedinte al Organizaţiei Tineretului Universitar al PNŢ din Cluj.

Între 1937 şi 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însoţit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcţia secretar politic al lui Iuliu Maniu. În 1945 a devenit preşedinte al filialei PNŢ Sălaj. Citiţi integral »

Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc (1926-1933 şi 1937-1947) şi de trei ori preşedinte al Consiliului de Miniştri (noiembrie 1928-iunie 1930, iunie 1930 - octombrie 1930, octombrie 1932 - ianuarie 1933), s-a născut la 8 ianuarie 1873, în localitatea Bădăcin, comuna Pericei, judeţul Sălaj.

A studiat la Universităţile din Cluj, Viena şi Budapesta, devenind doctor în drept în anul 1896.

Iuliu Maniu şi-a început cariera politică în cadrul Partidului Naţional Român din Transilvania. Ales vicepreşedinte al partidului în anul 1904, a militat pentru lupta parlamentară ("activismul").

În 1906 devine deputat în Parlamentul de la Budapesta, susţinând drepturile legitime ale românilor din Transilvania. Citiţi integral »

Pus în faţa situaţiei de fapt, Iuliu Maniu şi-a dat seama că atât timp cât România va fi lăsată în „sfera de influenţă” a URSS nu va mai fi posibilă exprimarea politică democratică şi că singura cale de a face cunoscute lumii năzuinţele reale ale românilor a rămas trimiterea peste hotare a unui grup reprezentativ de membri ai PNŢ. Hotărât pentru această soluţie, a organizat în grabă plecarea din ţară, cu avionul, a unui grup de fruntaşi ai partidului: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino şi Ilie Lazăr.

Încercarea nu a reuşit, grupul fiind arestat la Tămădău, în apropierea Bucureştiului (14 iulie 1947). O acţiune normală în orice stat civilizat, cum ar fi plecarea peste hotarele propriei ţări, a fost răstălmăcită şi incriminată ca trădare. Drept urmare, întregul Partid Naţional Ţărănesc a fost culpabilizat şi, la 19 iulie 1947, Adunarea Deputaţilor a ridicat imunitatea parlamentară a deputaţilor PNŢ, iar la 25 iulie, Consiliul Politic al BPD a propus dizolvarea PNŢ.

La 29 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri, a fost dizolvat Partidul Naţional Ţărănesc (a şaptea desfiinţare a partidului). Citiţi integral »